24:ORE Cotidianul 24:ORE Iasi
Să plecăm de la unul dintre cele mai spectaculoase rezultate ale cercetătorilor de la Universitățile Oxford și Harvard, privind durata de viață a planetei Pământ și a locuitorilor acesteia. Știrea este una care ar trebui să ne îngrijoreze, chiar dacă speranța de viață a planetei este de 4,5 miliarde de ani sau de 1,75 miliarde de ani, după cum cercetătorii ne atrag atenția, prin ”analiza mai multor exoplanete şi a relaţiei lor cu sorii lor, că Pământul mai poate trăi cel puţin 1,75 miliarde de ani”(sic!)
Nu trebuie să ridiculizăm rezultatul acestei cercetări, gândindu-ne că în 1,75 de miliarde de ani, cel puțin, se pot întâmpla cu noi multe lucruri bune, fără însă a neglija performanța de astăzi a speranței de viață, care nu depășește, ca medie, vârsta de 80 de ani. Pentru drăgălășenia situației putem să constatăm, matematic vorbind, că mai avem de trăit aproape de 22 de milioane de ori vârsta de 80 de ani, până când Pământul va fi pustiit și mai apoi distrus de calamitățile naturale, dacă până atunci nu ne vom arunca singuri în aer. Deci nu există nici un motiv comparabil cu acelea pe care actualii guvernanţi ni le dau spre îngrijorarea celor care doar ei mai știu cum se mai descurcă cu ziua de mâine sau, pentru unii a ajuns dificilă și ziua de azi, când nu mai ești sigur că cea ce ai sperat dimineața că se va întâmpla în bine cu viața ta să se și adeverească la prânz sau mai pe înserat.
Știrile sunt pline de fel de fel de ”situații excepționale”, de bombe, care mai de care mai serioase sau mai puțin serioase, plecându-se de la constarea că la Varșovia nu am prea obținut de la NATO ceea ce ne-am fi dorit (o burgadă NATO și un grup de vase la Marea Neagră) și până la trădările cu amanți cu amante, de pe eșichierul monden al țării. ”Mamă, dar ce este o amantă? O femeie rea, puiule, care îl papă de bani pe prostul de taică-tu! Dar un amant? O, un amant este un nene bun, care îl ajută pe taică-tu la tot felul de treburi pe lângă casa omului, pe care el nu mai este în stare să le facă!”
Lumea este din ce în ce mai rea, așa cum de fapt este și știrea cu speranța de viață a planetei. Auzi tu, vom dispărea peste 1,75 miliarde de ani de pe suprafața pământului o dată cu Pământul! Oare cât vom mai găsi de lucru la nemți sau la italieni, că despre englezi nu mai poate fi vorba? Ei au preferat Brexit, în sensul de Bre, xictir de aici, lăsând Europa cu buza umflată! Acum, încă nu se știe dacă umflătura este de la pumnul cu care se tot băteau în piept sau este de la paguba pe care singuri și-au creat-o!
Între timp s-a terminat și Campionatul European de Fotbal 2016, unde francezii și-au adus aminte ce înseamnă să fii arogant și greu de îmblânzit, cu o presă mult prea ticăloșită și radicală, de încerci să te întrebi de unde atâta extremism în viața de zi cu zi? Într-adevăr, de unde? Oricum, se spune că Dumnezeu nu dă cu parul, dar amărăciune în gura învinșilor tot a băgat, făcându-i câștigători pe cei care nu s-au prea văzut la ochi la acest campionat european, pe lusitanii lui Cristiano Ronaldo, marele absent în joc de la această întrecere europeană, dar care a fost poreclit (poate) cel mai bun jucător al competiției (sic!)
Nu trebuie să ne arătăm nepăsători față de semnalul de alarmă cu stingerea luminii totale pe Pământ, după 1,75 miliarde de ani. Oare atunci va mai fi uitat în priză fierul de călcat? Și dacă da, care vor fi costurile și urmările? Cine va mai stinge iminentul incendiu dacă pompierii vor fi ocupați cu stingerea Planetei? Sau când va fi să fie, vom fi mâncat toți să știm că mergem sătui spre necunoscut, așa cum se mai duce porcul la abator sau gâscanul îndopat la tăiat?! Vor fi întâlniți oameni, care de-abia și-au găsit un loc de muncă, dar la care nu vor mai ajunge, căci totul se va întâmpla în ultima duminică din cele 33.365.846 de duminici, ce vor mai trece, după cum au reușit să calculeze cercetătorii celor două universități de maxim prestigiu astăzi, astfel încât, ziua de luni nu va mai fi niciodată pe Pământ. Sau, chiar dacă o zi de luni va mai fi, nu vor mai exista oamenii care să țină cont de ea și să înceapă o nouă săptămână de lucru. Oricum, cu siguranță că va rămâne acea nouă săptămână de lucru neîncepută, sub formă de mărturie: Aici s-a muncit până în ultima clipă, până în ultima clipă care a ajuns să se întâmple după 1,75 de miliarde de ani! Chiar și atunci Saul Below va avea dreptate, amintindu-ne să ne trăim clipa. Chiar și ultima clipă sau mai ales ultima clipă, merită să fie trăită. Niciodată nu știi ce poate să-ți aducă clipa, chiar dacă 1,75 de miliarde de ani nu ți-au prea adus ceva bun!
ADI CRISTI
