LOVITURĂ DE STAT…LA RÂND

După camionul care a spulberat 84 de vieți ale francezilor, pe faleza din Nisa, rămași cu ochii lipiți de bolta cerească în așteptarea jocurilor de artificii (datorate zilei naționale a Franței), urmează Ankara și Istanbul, cu peronul pe aceeași partea a omorului, de această dată la o dimensiune mai mare: peste 250 de victime, pricinuite de încercarea, eșuată într-un final, loviturii de stat pe care o facțiune din armata turcă a încercat să o dea, profitând de lipsa președintelui Recep Erdogan din țară.

Prim ministrul turc Binali Yildirim declară într-o conferință de presă că ”orice țară care îl sprijină pe Fethullah Gulen – acuzat că s-ar afla la originea tentativei de lovitură de stat de la Ankara va fi considerată în război cu Turcia”.

Secretarul de Stat al SUA, John Kerry, a declarat, la rândul său, că dorește dovezi privind eventuala implicare a lui  Fethullah Gulen, aflat în exil în Statele Unite,  în tentativa de lovitură de stat din Turcia.

Recep Erdogan l-a acuzat, la rândul său pe fostul său aliat, clericul Fethullah Gulen că s-ar afla în spatele tentativei de puci împotriva sa. La rândul său clericul a transmis o declarație presei prin care neagă orice implicare și condamnă ”în cei mai duri termeni” lovitura de stat.

”Guvernarea trebuie câștigată prin alegeri libere și corecte, nu prin forță”…” mă rog lui Dumnezeu pentru Turcia, pentru cetățenii turci și pentru toți cei aflați în Turcia ca această situație să fie rezolvată pașnic și rapid. Ca cineva care a suferit  sub mai multe puciuri militare în ultimii 50 de ani, este cu atât mai insultător să fiu acuzat că am vreo legătură cu o astfel de tentativă. Resping categoric astfel de acuzații, a mai spus Gulen.

Încă din primele momente ale restabilirii ordinii constituționale turce s-au operat arestări din rândul militarilor care au participat de partea puciștilor, printre care îl amintim pe generalul Bekir Ercan, șeful diviziei de tancuri, ajungându-se până la comandantul Armatei a II-a a Turciei, Adem Huduti, general cu patru stele. Armata a II-a se ocupă de protejarea granițelor cu Iranul, Siria și Irakul. De asemenea în puci a fost implicat și comandantul Armatei a III-a , Erdal Öztürk. În același timp au fost demiși 2745 de judecători. De la instanțele supreme au fost arestați aproape 200 de magistrați, precum și un membru al Curții Constituționale turce bănuiți a avea legături cu organizația clericului Fethullah Gulen.

Ceea ce s-a întâmplat în Turcia, țară NATO, cu un general turc arestat într-o bază în care erau 90 de arme nucleare (bază militară folosită de NATO și SUA) vine să ne zguduie serios, mai ceva decât tot încearcă cutremurele din Vrancea să ne deștepte o dată și odată. Când spun ”să ne deștepte” nu  mă refer la creșterea IQ-ului, ci doar la a ne da cu apă rece pe față, făcându-ne să sărim în picioare, să ne trezim față în față cu dura realitate care ne include.

Europa sau chiar lumea întreagă, de jur împrejurul ei, simte o mare tensiune, o mare încordare, simte cum ”îi fuge pământul de sub picioare”. Atentatele teroriste s-au întețit din ce în ce mai mult, devenind evenimentele zilei, ce ocupă paginile întâi ale mass mediei. Iată că, frecvența cu care acestea se produc naște o normalitate ce nu ne mai impresionează ”ca în prima zi”. Poate și de aceea începem să ne îngrozim de efectele unor lovituri de stat, care, în cazul Turciei, a eșuat. Se pare că acesta este noul trend de a atrage atenția lumii, de a te face cunoscut, de a deveni vizibil în toate cancelariile lumii.

A fost Turcia, cine urmează? Este greu de intuit căci ar putea să urmeze oricare alt stat din lume. Dacă a fost posibilă această desfășurare de forțe militare într-o țară NATO, de dimensiunea Turciei, în care a fot implicat comandatul unei armate întregi, ne putem aștepta ca următoarea lovitură de stat să aibă loc ”oriunde va cădea banul”.

Totul se întâmplă pe fondul nemulțumirilor. Motivația puciului din Turcia a fost aceeași pentru care românii au făcut Revoluția din decembrie 1989: drepturile și libertățile cetățeanului, o viață mai bună!

Nemulțumirea neimplicată într-un dialog, în urma căruia să se găsească soluții constructive, va duce invariabil la astfel de revolte, la astfel de tragice deznodăminte, fără ca cineva să învețe ceva din morții care au căzut singuri în capcană. Lumea se află astfel într-o lovitură de stat…la rând. Cine urmează? Ce mai urmează?

ADI CRISTI