Fuziunea prin absorbţie a UNPR cu PMP vine ca soluţie pentru ambele formaţiuni politice după alegerile din 5 iunie, aceste partide urmărind să obţină ”o linie de start” mai bună în perspectiva alegerilor parlamentare din toamnă.

Astfel, la locale, partidul condus de Traian Băsescu (PMP) a obţinut 18 mandate de primari (0,56%), 1.315 consilieri locali (3,26%), şi 41 de mandate de consilieri judeţeni, în timp ce ”partidul interesului naţional” (UNPR), intrat recent sub conducerea lui Valeriu Steriu a obţinut, acolo unde nu au avut liste comune cu PSD, 26 de mandate de primari (0,81%), 1.203 consilieri locali (2,99%) şi 14 mandate de consilieri judeţeni (0,975).

În urma fuziunii PMP-UNPR, noul PMP, care îl va avea ca preşedinte pe Traian Băsescu, lui Eugen Tomac şi Valeriu Steriu revenindu-le funcţiile de preşedinţi executivi, va avea 2.518 de consilieri locali, 51 de consilieri judeţeni, ”fiind prima condiţie pentru a deveni partid subvenţionat de la stat”, precum şi 138 de viceprimari, potrivit unei declaraţii făcute de Traian Băsescu, în contextul discuţiilor privind fuziunea PMP-UNPR. De asemenea, graţie UNPR, PMP va deveni a treia forţă politică în Camera Deputaţilor până la alegerile parlamentare. Grupul UNPR de la Senat a fost însă ”decimat” după ce majoriattea membrilor au migrat la PSD, în vreme ce lideri ca Şerban Mihăilescu sau Gabriel Oprea au ales să rămână independenţi.

Decizia UNPR de a fuziona cu PMP vine în contextul în care UNPR a negociat o fuziune cu PNL imediat după alegerile locale şi în condiţiile în care avea deja un parteneriat cu PSD, partid cu care a candidat la alegerile locale pe liste comune, excepţie făcând anumite localităţi în care filialele PSD şi UNPR au decis să meargă în alegerile locale cu liste separate.

”Hemoragia” în UNPR a început o dată cu negocierile purtate de ”partidul interesului naţional” cu PNL, când mai mulţi parlamentari au plecat la PSD şi a continuat şi după decizia privind fuziunea prin absorbţie a UNPR cu PMP, moment în care personalităţi cunoscute au demisionat din UNPR. Actorul Mihai Mălaimare a spus adio formaţiunii fondate de Gabriel Oprea ca urmare a anunţului privind fuziunea cu ”alde Băsescu”, afirmând că a fost ”un dobitoc”, UNPR nefiind decât ”un partid oarecare”.

De asemenea, actorii Alexandru Arşinel şi Cezara Dafinescu şi-au anunţat plecarea din UNPR, Cezara Dafinescu afirmând că Traian Băsescu nu o reprezintă, în timp ce Arşinel a spus că s-a considerat în afara partidului din momentul în care Gabriel Oprea a părăsit conducerea formaţiunii.

Senatorul UNPR Ilie Năstase a declarat şi el că îşi va da demisia din partid şi le-a transmis colegilor să nu se bazeze pe el pentru fuziunea cu PMP, considerând că „se împrietenesc cu dracul”.

UNPR a pierdut nu doar parlamentari, ci şi o mare parte din organizaţia de tineret. Liderul organizaţiei de tineret a UNPR, Cezar Stancu, a anunţat într-o conferinţă comună de presă cu omologul său social democrat, Gabriel Petrea, că ”tineretul progresist alege să se alăture PSD şi TSD”, afirmând că a aflat de fuziune de la televizor.

Fuziunea PNL a fost criticată şi de fostul preşedinte al UNPR Gabriel Oprea, liderul în jurul căruia partidul a gravitat în cei şase ani de existenţă şi pe care Băsescu l-a caracterizat drept ”şeful mafiei personale a lui Adrian Năstase” pentru ca mai târziu să-l reevalueze şi să-l avanseze, iar ulterior să-l descrie ca fiind ”lacheul lui Ponta”.

Oprea, care a renunţat recent la şefia partidului, fiind urmărit penal în două dosare şi acuzat de plagiat, a afirmat că îi pare rău că UNPR, ca partid de sine stătător, dispare şi că ar fi preferat ca acesta să meargă pe picioarele sale în loc să se transforme ”în zestrea unei fuziuni de conjunctură”.

UNPR a fost înfiinţat în anul 2010, ca o „construcţie politică de centru-stânga, având în centrul ei interesul naţional”, la doi ani după ce mai mulţi parlamentari PSD, PC şi PNL s-au desprins de partidele din care făceau parte şi s-au constituit ca grup independent.

Congresul din mai 2010 l-a adus la conducerea partidului pe Marian Sârbu, secondat de Cristian Diaconescu – preşedinte de onoare şi Gabriel Oprea – a cărui relaţie de prietenie cu Elena Udrea era binecunoscută – preşedinte executiv.

UNPR a intrat pentru prima dată la guvernare alături de PD-L şi UDMR, în Cabinetul Emil Boc, Gabriel Oprea fiind numit ministru al Apărării, iar Cristian Diaconescu ministru de Externe.

După demisia Cabinetului Boc din februarie 2012, UNPR a asigurat majoritatea parlamentară şi s-a regăsit şi în Cabinetul condus de Mihai Răzvan Ungureanu.

Odată cu ieşirea de la guvernare, în anul 2012, prin căderea Guvernului Ungureanu, Marian Sârbu a renunţat la şefia partidului, preşedinţia fiind preluată de Gabriel Oprea.

Partidul condus de Oprea s-a desprins de PD-L odată cu pierderea puterii, revenind spre partidul din care plecaseră cei mai mulţi lideri ai săi – PSD, împreună cu care a constituit Alianţa de Centru-Stânga (ACS), fiind ulterior cooptat şi în USL.

Alianţa PSD-UNPR l-a determinat pe Cristian Diaconescu să demisioneze din partid, acesta fiind numit consilier prezidenţial al lui Traian Băsescu în anul 2012, pentru ca mai apoi să se alăture PMP.

În decembrie 2012, au existat discuţii privind fuziunea prin absorbţie cu PSD, însă demersurile nu s-au concretizat.

La alegerile parlamentare din decembrie 2012, UNPR a obţinut, pe listele USL, zece locuri în Camera Deputaţilor şi cinci locuri în Senat, parlamentarii UNPR alăturându-se celor PSD în lipsa numărului minim de mandate care le-ar fi permis săformeze grup parlamentar.

UNPR a făcut parte şi din Cabinetul Ponta, Gabriel Oprea fiind numit vicepremier. În iunie 2015, UNPR a fuzionat prin absorbţie cu Partidul Poporului – Dan Diaconescu. UNPR a ieşit de la guvernare în noiembrie 2015, odată cu demisia premierului Victor Ponta, pe fondul tragediei din Colectiv.

Gabriel Oprea a devenit în aceeaşi perioadă subiectul mai multor proteste declanşate de moartea poliţistului Bogdan Gigină, care a murit în timp ce deschidea coloană oficială a vicepremierului.

În martie 2016, Gabriel Oprea şi-a anunţat demisionează de la şefia UNPR, fiind urmărit în două dosare penale. El l-a desemnat pe Valeriu Steriu drept succesor, acesta fiind ales preşedinte al UNPR. În iulie, Oprea s-a retras din partid, anunţând că rămâne senator independent şi nu va mai candida pentru un nou mandat.

”Oprea va executa ordinele, aşa cum le-a executat când a fost şi în alte alianţe”, sintetiza Traian Băsescu experienţa sa cu Gabriel Oprea. Începând cu ziua de joi, întreg partidul fondat de Oprea va executa ordinele lui Băsescu.