Nu putem să ocolim sau să ignorăm zbaterea lui Traian Băsescu față de procurorii DNA și de anumiți generali din SRI: Știe el ce știe, că doar, nu-i așa, după spusele domniei sale, ”el este cel care le-a semnat numirile pe post!”
Între timp, vine procurorul general și infirmă pentru prima oară un rechizitoriu, întocmit de procurorii săi, pe motiv de anchetă penală făcută neprofesionist, în dosarul pe care Traian Băsescu îl are cu Gabriela Firea, actualul Primar General al Capitalei. Aparent, o astfel de reacție ar fi decontată în zona tragerii de timp și a scăpării de răspundere a președintelui Traian Băsescu, cel care a construit independența justiției în România prin modificări de mentalități. Astăzi, după ce Justiția a fost lăsată și ajutată să-și facă treaba, ne lovim de aceeași abordare greșită: Dacă, în trecut, ”procurorii tremurau în fața politicienilor, astăzi politicienii tremură în fața procurorilor”, ceea ce este fundamental greșit. Dacă tot trebuie să tremure cineva în fața cuiva, atunci toți ar trebui să tremure în fața legii.
Motivul național cu ”nimeni nu este mai presus de lege” a devenit valabil pentru cele două puteri ale statului de drept (legislativ și executiv), ajungând să fie facultativă pentru a treia putere, Puterea Judecătorească.
Trăim în țara procurorilor. În țara în care Monica Macovei, în calitatea ei de parlamentar european, de fost Ministru al Justiției, cel care a subordonat politic justiția în România, de exemplu, are voie să mintă cu nerușinare, aruncând România în cel mai sângeros atac la demnitatea umană, imaginându-și o fraudare a alegerilor cu două milioane de voturi, ceea ce a îngrozit Europa și America, nu pățește nimic atunci când se constată că informația a fost falsă, neconformă cu imediata realitate.
În același timp, încep să apară în instanțele de judecată, modificări spectaculoase în declarațiile mincinoase ale martorilor sau ale denunțătorilor, modificări puse pe seama intervențiilor brutale ale procurorilor anchetatori.
Procurorul general al României, Augustin Lazăr, a infirmat rechizitoriu semnat de procurorii Adina Petrescu şi Camelia Sutiman în cazul Firea versus Băsescu.
„Rechizitoriul, în ansamblul său, deşi păstrează structura unui astfel de act procesual, în realitate nu întruneşte exigențele unui act de sesizare a instanţei. Actul este marcat de lipsa de rigoare în modul de prezentare a faptelor ce fac obiectul acțiunii penale și motivare a dispoziţiei de trimitere in judecata”, se arata în comunicatul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.
O astfel de acțiune nu poate să rămână în ”coadă de pește”. Se impun câteva măsuri urgente post-infirmare, măsuri care să invoce răspunderea celor care au greșit, a celor care s-au jucat cu demnitatea și viața a celor două părți. Procurorii au aceeași responsabilitate cu a medicilor, puși în fața unor greșeli medicale, a malpraxisului, care le poate aduce răspunderi civile dar mai ales penale. Dacă medicii pot să ucidă din culpă medicală, procurorii pot să schingiuiască destine umane, pot să arunce la groapa de gunoi a societății oameni nevinovați, fără ca ei să pățească ceva, acoperiți fiind de convingerea intimă și de inamovibilitatea care acționează mai mult decât o imunitate față de soluțiile pe care le dau în dosarele supuse judecării.
Traian Băsescu acuză derapajele justiției pe care el a creat-o. A ajuns emblematic exprimarea ”Este greu ca fost șef al statului să vezi cum „trei oameni din echipa ta, Alina Bica, Elena Udrea și Horia Georgescu, sunt arestați de trei oameni tot din echipa ta, Livia Stanciu, Laura Kovesi și Florian Coldea”.
Cum s-a ajuns aici? Cum de hățurile au fost scăpate într-atât încât sistemul s-a dat peste cap și-a părăsit codul de valori, a derapat în practici stalinisto-bolșevice de anchetă și, mai ales, de judecată? Încotro ne îndreptăm? Cine va mai reuși să pună piedică acestei rostogoliri, atâta timp cât cei din sistem sunt deasupra legii, cu un reflex deja format în a acuza de atentat la independența justiției toate încercărilor de a pune căruța pe drumul principal, cu osia de-a lungul axului drumului?
Deocamdată acțiunea procurorului general, de a infirma un rechizitoriu făcut fără pic de profesionalism de oamenii săi din subordine, poate fi un pas spre normalitate. Numele său, Augustin Lazăr, are un anume simbol creștin: ”Lazăre, scoală-te și umblă!”
ADI CRISTI