24:ORE Cotidianul 24:ORE Iasi
Nu mai știm ce se întâmplă. Nu vorbim despre neștiința a ceea ce s-a întâmplat sau despre ceea ce se va întâmpla. Am ajuns să orbecăim în prezent ca și cum drumul pe care mergem nu ar exista. Suntem suspendați deasupra realității, pentru care jurăm cu mâna pe Biblie și pe Constituție, că ea ne implică, că suntem treziți în fiecare dimineață ”cu picioarele pe pământ”, fără a fi siguri dacă este vorba despre același pământ care să conțină toate straturile geologice sau pur și simplu este vorba despre o ladă de pământ pentru fiecare, la rândul ei suspendată deasupra a tot ceea ce se revendică de la înțelegerea profundă a vieții reale, vii, sângerânde.
Ni s-a dat un guvern tehnocrat, pentru a ne face mai siguri, pentru a ne rupe de politica pe care ”băieții tineri și frumoși ai străzii și ai piețelor publice” au identificat-o a fi tumoarea puterii, ajungând să ne fie mai rău decât ne-a fost vreodată.
Dacă, la începutul perioadei 1990, am rămas fără trecut, dacă în primul sfert de veac postdecembristă am rămas fără viitor, acum ne este dat să constatăm că ni s-a luat și prezentul. Trăim drama lui a fi sau a nu fi în versiune mioritică, când nici măcar răspunsul nu mai contează, atâta timp cât viața și moartea nu mai au pentru ce să existe. Într-o astfel de situație ne vine din ce în ce mai simplu să ne dăm seama că nici noi nu mai existăm sau, dacă existăm totuși, nu mai contăm în nici o ecuație, fie ea și de forma x=0.Nu mai avem nevoie de nimeni, atâta timp cât nu mai sunt soluții, atâta tip cât nimic nu ne mai poate ajuta, nimic nu ne mai poate salva. Suntem precum Natura după calamitate. Facem parte din acea atmosferă morbidă, apocaliptică, de sfârșit de lume, fără lumină, fără speranță, fără o tresărire de mișcare, fi ea și din acele iluzii provocate de vânt sau de reminiscența unui mușchi uitat să se destindă într-un timp trecut deja.
Ceea ce se mai întâmplă cu noi, în afara timpului, pare a fi o proiecție de film programat să ruleze în buclă viața trăită deja, ca și cum nimic nu s-a întâmplat cu noi, totul este în ordine, suntem frumoși, fericiți, plini de speranțe într-un viitor la fel de luminos cum ne sunt ochii căutători pe bolta înstelată.
Este noapte. Întuneric. Oamenii dorm pe umbrele lor. Liniștea invadează ca o maree tăcerile de jur împrejurul nostru asemenea unor diguri de apărare. ”Dormi liniștit!” – ne șoptește moartea, asemenea unei mame grijulii, fără ca cineva să o audă.
Guvernul de tehnocrați, al lui Dacian Cioloș, nu mai contează. De fapt, nu a contat niciodată. Este asemenea jucăriei din vârful dispozitivului după care aleargă ogari. Un motiv suficient de câinos pentru disputele sterile ale clasei politice, care oricum fac mult zgomot pentru nimic sau doar pentru a deturna atenția poporului de la gravele probleme cu care se confruntă țara, Europa, lumea…sau de la acele probleme cu care se confruntă cetățeanul și familia sa. Cancelariile lumii și-au dat seama că mult mai ușor poți guverna un popor asuprit de nesiguranţă zilei de mâine, pândit de atacurile teroriste, de exemplu, decât un popor lăsat să gândească liber la drepturile lui, la performanțele guvernamentale, la traiul de zi cu zi care să fie mai bun de la o zi la alta.
Diabolică par să fie această mutare (dacă se va demonstra că este și adevărată), prin care popoarelor li s-a dat grija atacurilor teroriste doar pentru a mai slăbi presiunea pe lipsa de performanță a Europei, în special, în ceea ce privește gestionarea sărăciei și a drepturilor omului, în condițiile în care s-a ajuns la un blocaj instituțional, când nimeni nu mai ascultă pe nimeni, când toți au dreptate, fără ca să existe cineva care să o și recunoască.
S-a ajuns în punctul în care forța și obrăznicia, șmecheria și aroganța, interesul meschin și hoția, minciuna și ipocrizia încearcă să se impună ca valori ale noului pseudo sistem axiologic, menit să justifice pașii ce stau la rând pentru a fi făcuți, evident în numele binelui și prosperității societății,” a binelui întregului popor” sau, de ce nu, ”a întregilor popoare”.
Putem constat cu ochii bulbucați de atâta holbare că astăzi nimeni nu răspunde în fața nimănui, chiar dacă există o zbatere de fațadă, cu descinderi de mascați și zornăit de cătușe, un fel de bâlci al deșertăciunilor scris în registru postmodern.
„Matematică (nu propagandă) – în 2015, după 5 luni, a fost un excedent bugetar de plus 6,32 miliarde RON. În 2016 după 5 luni este un deficit de minus 780 milioane RON (în condițiile în care anul acesta s-au făcut ZERO investiții și au fost cofinanțate ZERO programe cu fonduri europene)!
Deci cu 7,1 miliarde RON mai puțin în buzunarul public – diferența în 5 luni (peste 1,5 miliarde de Euro)! Și răul cel mare urmează să vină în restul de timp până la sfârșitul anului 2016.
Iar PNL va propune să votați în Decembrie să rămână actualul Guvern ZERO. Și Propaganda oficială va amenința să votați așa, că altfel vin înapoi PSD și Ponta”! (Victor Ponta – fostul prim ministru al României fugărit din Palatul Victoria de replica lui Klaus Iohannis, președintele României: ”A trebuit să moară oameni…”, în timp ce premierul Franței sau Cancelarul Germaniei stau bine mersi în funcțiile lor, chiar dacă au murit și la ei oameni, mai mulți decât la Colectiv – dacă ar fi să-și numere fiecare morții).
Cine are ceva cu poporul român?! Are cineva ceva cu poporul român sau nimeni nu mai are nimic cu noi, nimic pentru noi!
ADI CRISTI
