Republica Moldova: 25 de ani de independenţă

Nicolae Dabija, scriitor, deputat în primul Parlament al R. Moldova, cavaler al Ordinului Republicii.

Întrebare: După declararea independenței, Republica Moldova a putut urma trei căi de dezvoltare: independentă, unionistă, ori strîns dependentă de CSI (mai nou, Uniunea Euroasiatică)? Dacă am lua-o azi de la capăt, ce cale ați alege?

Răspuns: Republica Moldova n-a fost, în istorie, niciodată țară. A fost doar parte de țară. Ruptă de la întreg și proclamîndu-se stat, ea ar urma să nu mai condamne trecutul blestemat, care a detașat-o de la întreg, creîndu-i un alt destin, ci să-l venereze, să laude tot ce a binecuvîntat-o ca țară: rapt, crime contra propriei populații, deportări, lipsirea de nume, de limbă, de istorie… Din punctul de vedere al logicii, părinții Republicii Moldova sînt Hitler și Stalin, nu deputații de la ’91, care n-au făcut decît să reconfirme ceea ce făcuseră cei doi fii ai lui Satan în 1940.

Monumentele lor ar fi trebuit să fie azi înălțate în toată Basarabia, și nu ale lui Ștefan cel Mare, care nu a sfîșiat, ci a apărat țara ca ea să fie întreagă, a unit-o, el n-a pus graniță pe Prut și nici în mintea moldovenilor săi. Marele voievod azi s-ar întreba: cum să rupi o limbă în două și să faci două limbi? Cum să rupi o țară în trei sau patru și să faci tot atîtea „țărișoare” și „țărișoricuțe”? Cum să faci stat dintr-o nedreptate și să te mîndrești cu asta?

Dacă în 1991 am fi avut la conducere vizionari, oameni cu dragoste de Neam, și ar fi pledat în fapte pentru înlăturarea consecințelor Pactului Ribbentrop-Molotov, altul ar fi fost destinul nostru azi: am fi fost membri UE, NATO, cu pensii și salarii europene (de 40 de ori mai mari ca în Republica Moldova), am fi fost feriți de corupția generalizată, de furtul de miliarde (de la 1991 încoace – mai mult de 30!), am fi evitat războiul cu Federația Rusă de la Nistru, care trebuie să fie numit cu numele lui: Războiul pentru Independență a Republicii Moldova etc.

Î.: Ce viitor vedeți pentru Moldova?

R.: Independența în sine nu a adus nimic bun poporului Republicii Moldova: nici bunăstare, nici pace, nici siguranță în ziua de mîine. În 1991 am fost păcăliți. Sîntem o generație de păcăliți.

O țară nu poate fi independentă, chiar recunoscută ca atare de circa 200 de țări ale lumii, dacă locuitorii ei mai au mentalitate de sclav.

Sclavii, care ne-au condus vreme de 25 de ani, nu au putut face dintr-o țară de sclavi la nivel de populație un stat cu adevărat liber, căci asta înseamnă independent.

Aștept să ne înghită Uniunea Eurasiatică a lui Putin, ca să preluăm lupta noastră pentru independență de la capăt. Ca măcar atunci să ne vină mintea la cap și să spunem: vom putea fi independenți cu adevărat doar fiind cu tot cu Neamul Românesc la un loc și cu Limba Română fără granițe trase prin mijlocul ei.