SIMPATICI, DAR FĂRĂ VÂNĂ

Intrăm în weekend și poate ar trebui să ne mai liniștim. Să fim mai domoli și mai relaxați, mai întinși la soare, chiar dacă o astfel de stare a ajuns să fie incompatibilă cu tot ceea ce ne implică, de la postura de ”privitor ca la teatru” la aceea de participant activ la dislocarea liniștii și ordinei publice, din împrejurimile vieții noastre, cea de toate zilele”. Furia personajelor politice nu mai face parte din recuzita de specialitate, ea definește deja o stare de fapt, o trăsătură distinctă a celor care doresc să rămână în memoria colectivă, indiferent dacă sunt personaje negative sau pozitive. Spațiul acesta al ”curvăsăriilor permise” este atât de maleabil și ductil încât nimic nu-i poate sta în cale, mai ales că, o astfel de opreliște posibilă a fi inventariată, se referă la limbaj, la cât de porcuit poate fi unul și cât de lins la clanțe poate fi altul.

Când vorbim despre Victor Ponta nu mai vorbim astăzi decât despre Victor Ponta, chiar dacă el este pus în situația de a se zbate pentru întreg PSD, menţinându-l pe linia de plutire a interesului electoral, cu toate că, dacă ar trebi să analizăm această îmburicare, prin ochiul sociologului, am ajunge la uluitoarea descoperire că electoratul PSD este unul nu numai disciplinat, dar și de o constanță greu de ignorat. Indiferent de situație, de precipitații sau alte calamități naturale, dar și artificiale, unul din trei români votează cu PSD!

Are un of greu de înghițit acest sacrificat de serviciu al PSD, politicianul care a demonstrat că se poate, că există șansa reală  de a-ți onora promisiunile electorale și de a-ți respecta cuvântul dat. Poate de aceea, Victor Ponta nu are opreliște, nu încetează să spurce în stânga și în dreapta, acolo unde intuiește că există Traian Băsescu, Monica Macovei, Raluca Prună, ultima din postura ministrului Justiției.

Scânteia a fost aprinsă, de această dată, de reacția de bădărani a consilierilor locali ai PMP, din Consiliul General al Capitalei, față de propunerea ca o piață publică din București să poarte numele Radu Beligan, în memoria Marelui Artist. În fața acestui gest impardonabil, de un politicianism scârbos, mai ales când purtătorul de mesaj din partea băsiștilor a fost Robert Turcescu, Victor Ponta s-a mai aprins o dată, uitând de eleganță, atacând în stil barbar: ”Felicitări Gabrielei Firea și tuturor consilierilor generali care au decis ca Marele Radu Beligan sa aibă un loc ce îi poartă numele în Bucureşti!

Atitudinile și abordările fasciste și securiste, care sunt atât de prezente în viaţa publică din România anului 2016 (și în baza cărora toți pigmeii îl „înfierau” cu mânie proletară pe Maestrul Beligan) nu au avut succes de aceasta dată!

Ps – Când o să facem un Memorial al Crimelor Securităţii și Stalinismului (plus Băsismului) în România? Putem avea acolo și încăperi cu numele „Monica Macovei” și „Raluca Prună”!!! Merita tovarășele să nu le uităm ca să nu repetăm ororile acestora!”

Reacțiile nu s-au lăsat așteptate ca și cum nominalizaţii în postarea lui Victor Ponta se aflat deja în blocstarturi. Mai întâi Traian Băsescu:

„Victoraş, înţeleg că, încălzit de atmosfera voiculesciană de la Antena 3, în specifică-i inocenţă, Victor Viorel Ponta a propus să se ridice un Memorial al Crimelor Băsismului. Mă rog, fiecare cu propunerile lui. Şi totuşi, Victoraş, n-ai vrea tu ca în primă urgenţă să ridicăm un Memorial al Plagiatorului? Că sunteţi mulţi drăguţule şi aţi reuşit să răspândiţi duhoarea voastră, a doctorilor plagiatori şi peste învăţământ şi peste politicieni şi peste parchete şi peste poliţie şi peste SRI etc, etc”.

Și imediat reacționează și ministrul Justiției, Raluca Prună, la rândul ei vizată de proiectul lui Victor Ponta:

„Un tip pe nume VV Ponta mă face stalinistă. Din nou, a suta oară. Mai bate câmpii și cum că aș fi membru ISIS. Am predat filosofie politică, nu voi zăbovi: l-aș fi pus să repete anul. Pentru delir ideologic. Suntem însă în alt joc și el e (încă) în politica mare. Îl anunț public – ca avocat intrat pe bune în profesie, că pentru toate calomniile îl voi invita de azi înainte să probeze în instanța astfel de afirmații. Poate își ia un avocat ne intrat pe uşa din dos în barou, ca argumentele formulate de unul singur nu conving oameni raționali, care au silogismul acasă și care cunosc rigorile legii.

Pe cei mulți, scârbiți de cum sunteți reprezentaţi, de aici și de aiurea de prin exilul global, vă invit la reflecție: nu cumva merităm mai mult decât un rebut intelectual de acest tip?! Hai să dăm delete, putem, e o chestie utilitaristă (pentru VV Ponta, asta e o chestie legată de număr, vă explic gratis)”.

Acest tip de replică și contrareplică, trebuie să fim cât se poate de corecți, nu face bine nimănui, cu atât mai mult cu cât nu face bine țării în ansamblul ei. Importante energii risipite aiurea ne sleiesc de puteri, astfel încât atunci când trebuie să reacționăm pentru interesele reale și fundamentale ale României, ajungem să ne comportăm ca niște pisoi, simpatici dar fără vână!

ADI CRISTI