24:ORE Cotidianul 24:ORE Iasi
Se pare că suntem din nou luați de proști de presa britanică. România, pentru acest tip de presă tabloidă, se dovedește a fi un senzațional câmp de experimente, privind reacțiile opiniei publice la tot felul de grozăvii, care mai de care mai spectaculos prezentate.
De această dată, după bănuiala cu ”închisorile secrete ale CIA pe teritoriul României”, a urmat acuzația cu traficul de armament, pentru teroriști sau, mai corect spus, ”pentru toți cei care sunt dispuși să plătească”, acum când Marea Britanie trebuie să-și construiască un dosar perfect care să-i motiveze Brexit-ul, care să-i justifice pasul făcut în afară, chiar și numai pentru a se separa de țări precum România, iată, acuzată de un reportaj al jurnaliștilor de la Sky News, de trafic cu armament pentru teroriști. O astfel de acuzație gravă, care pur și simplu ne descalifică ca țară membru NATO, se impune imediat confirmată sau infirmată.
Ambasadorul nostru somnoros de la Londra, Dan Mihalache, într-o intervenţie telefonică la emisiunea Jocuri de Putere cu Rareş Bogdan. nici că-i pasă să înțeleagă gravitatea situației în care se află România: ”Au fost discuţii ale instituţiilor statului român şi vor fi notificate şi instituţiile britanice. Poate este o idee bună să contactăm şi autoritatea britanică de reglementare în audio vizual. Lucrurile trebuie tratate cu calm. Bineînţeles că vom face o scrisoare către OFCOM, vom comunica şi instituţiilor statului. Vom comunica faptul că avem de-a face cu un caz evident de manipulare. Eu nu vreau să fac o analiză a media britanică, nu e neapărat în fişa postului meu. Aş putea explica anumite lucruri, dar deocamdată cred că această reacţie este suficientă”(sic!)
Și, uite așa, diplomația română continuă să se discrediteze în văzul lumii, de parcă ”nici usturoi nu am mâncat, nici gura nu ne miroase”. Suntem lăsați la îndemâna jocurilor de culise ale Europei, când sub bagheta Germaniei, când a Franței sau a Angliei. Cancelar, președinte, respectiv prim ministru devin astfel personajele din umbră care ne dictează cum trebuie să ne comportăm, chiar dacă un astfel de comportament, o astfel de atitudine, ne este vădit potrivnică.
De la o simplă manipulare, fie ea și aceea de cea mai joasă speță, declanșată, susținută și crezută doar de un mijloc de informare în masă și doar de el, se ajunge la o mare bulibășeală autohtonă, în care s-a aruncat osul, iar dulăii puterii și cei ai opoziției încep marea sfâșială, de această dată la mijloc rămânând tehnocrația de pe malurile Dâmboviței (a se citi originală 100%).
Nu putem să ne separăm de tensiunea la care este cuplată Europa, devenită scena atacurilor teroriste aproape zilnic. Franța, Spania, Anglia, Germania, Belgia sunt țările pe care teroriștii le iau în seamă, sub semnul lui Allah, a răzbunării pe care islamiștii radicali nu ezită să-și divulge crimele și să și le asume. La noi, în România, serviciile secrete ne dau de știre că nu trebuie să ne impacientăm, fără a nu înțelege că trebuie să fim vigilenți. Trebuie să fim trezi, fără a fi disperați. Unii dintre analiștii de catifea ai scenei politice românești actuale, nu ezită să spună că nu suntem puși în situația de a gestiona un atac terorist în prezent și nici în viitorul imediat, ceea ce nu înseamnă că ”putem dormi liniștiți!”, că este cineva care să vegheze asupra românilor. Vigilența nu se poate traduce cu mobilizarea armatei, sau cu moțiunea de cenzură, care are menirea de a schimba guvernul actual de tehnocrați.
O paranteză greu de ignorat ar fi aceea în interiorul căreia găsești o explicație halucinantă privind viitorul țării. Țara ne aparține, noi aparținem ei, iar ea, adică țara, nu ne ia în seamă, cu atât mai mult cu cât, există din ce în ce mai des căutat sentimentul patriotic, altul decât acela măcelărit de ideologia comunistă.
Normalitatea în spațiul mioritic începe să devină una lejeră, ușor de împăturit, ușor de pus pe umeri, de ținut mint, de făcut trimiterile necesare la adevărurile absolute, de genul prin iubire se poate cucerii lumea. Iubirea hrănește, nu consumă Iubirea crește o dată cu Soarele și scade la asfințitul oricăror provocări asumate. Întâlnirea de la Saint-Petersbourg, dintre Vladimir Putin și Recep Erdogan, vine să refigureze harta zonelor de influență și a actorilor principali care evoluează, fie cu fața la public, fie cu spatele. Presiunea pe care o va exercitata, la un anumit moment, întreaga construcție post-decembristă, în care valorile democrației încearcă, de 26 de ani, să devină valori axiomatice.
Nu trebuie să ne facem iluzii. Iubirea nu mai este blazonul creștinătății. Iubirea nu mai este întru Hristos. A devenit de mult marfă pusă pe tarabă, implicit antrenată în fel de fel de negocieri, de compromisuri, de câștiguri, mai mult sau mai puțin dubioase.
Suntem nu chiar atât de departe de ceea ce a spus ministrul de externe al Germaniei, cel care a sesizat că nu mai este vorba dacă Germania va fi lovită din nou de teroriști, ci necunoscut este când se va întâmpla acest nou atac!” O întrebare care ne ține la fereastră, cu valiza de alarmă făcută și cu locul de veci cumpărat, așa cum stă bine omului prevăzător, prezent în primele rânduri ale întâmplărilor diurne.
ADI CRISTI
