24:ORE Cotidianul 24:ORE Iasi
Doi cercetători ai Universității „Alexandru Ioan Cuza” din Iași sunt co-autori la un amplu studiu publicat în prestigioasa revistă Nature, ce face lumină în istoria primilor agricultori din lume. Conf. univ. dr. Luminița Bejenaru de la Facultatea de Biologie și dr. Gheorghe Ștefănescu semnează alături de un colectiv de nu mai puțin de 50 de autori o cercetare extinsă asupra ADN-ului primelor generații care au practicat agricultura. Cercetarea, coordonată de David Reich (Harvard Medical School), Ron Pinhasi (University College Dublin), și Iosif Lazaridis – (Harvard Medical School), este primul studiu genetic de amploare asupra rămășițelor umane din Orientul Apropiat, din urmă cu 12.000 până la 8.000 de ani, privind identitatea genetică și dinamica primelor populații de agricultori (după cum precizează Stephanie Dutchen, de la biroul de presă al Harvard Medical School).
Datorită analizelor asupra ADN-ului, cercetătorii au putut identifica trei populații vechi de agricultori, dintre care două nedescrise din punct de vedere genetic până acum: una în Iran și una în Levant, respectiv un grup în Anatolia, pe teritoriul Turciei de astăzi, despre care existau studii și înainte. Mai mult de atât, atunci când ADN-ul vechi a fost comparat cu cel al populațiilor actuale, rezultatele au schimbat ceea ce se știa până acum despre strămoșii europenilor de astăzi. Oamenii de astăzi din vestul Euroasiei (Europa și Orientul Apropiat) se trag din patru grupuri principale: două grupuri de vânători-culegători din Europa de Vest, respectiv din Europa de Est și stepa rusească și două grupuri de agricultori din Iran și Levant. Chiar dacă inițial cele patru grupuri erau la fel de diferite între ele cum sunt europenii față de locuitorii Asiei de Est, populația din zilele noastre este relativ omogenă din punct de vedere genetic.
Acesta este și unul dintre aspectele în care cei doi cercetători ieșeni și-au adus contribuția la amplul studiu genetic. Conf. univ. dr. Luminița Bejenaru și dr. Gheorghe Ștefănescu, ambii cu experiență consistentă în domeniul geneticii și bioarheologiei, au furnizat material genetic actual, reprezentând diverse zone ale României, pentru a fi comparate cu ADN-ul altor popoare din zilele noastre, dar și cu ADN-ul vechi descoperit prin investigații arheologice.
„Istoria acestor cercetări începe din 1994, când dr. Gheorghe Ştefănescu a aderat la Proiectul Human Genome Diversity coordonat de Human Genome Organisation”, a precizat conf. univ. dr. Luminița Bejenaru, co-autor al studiului. „În cadrul proiectului s-a realizat o colecţie de ADN uman, de la populaţii româneşti actuale din regiunea Carpaţilor (zonele Maramureş, Vrancea , Gorj, Apuseni). In prezent, colecția şi documentaţia studiului sunt preluate de Laboratorul de Anatomie și Bioarheologie „Olga Necrasov” al Facultății de Biologie, în vederea continuării proiectului.”
Pe lângă investigarea moștenirii genetice a celor care trăiesc acum, oamenii de știință și-au propus să rezolve și unul dintre misterele din evoluția umană: cum anume s-a trecut de la lumea vânători‑culegătorilor la o societate bazată pe agricultură. Studiile precedente asupra populației din Anatolia sugerau faptul că agricultura fusese adoptată peste tot pe continent în urma migrării acestora spre Europa, unde au înlocuit treptat vechea populație de vânători-culegători. Dar, odată cu descoperirea celor două noi grupuri de agricultori, precum și urmărirea evoluției în timp a migrației și amestecării populațiilor, echipa de cercetători a arătat că agricultura s-a răspândit mai ales datorită faptului că grupurile existente au inventat sau au adoptat practici de agricultură, și nu datorită înlocuirilor masive de populație.
În ciuda progresului tehnologic ce permite analiza ADN-ului vechi, climatul extrem de cald din Orientul Mijlociu a făcut mereu dificilă colectarea unor probe valide de ADN. Căldura provoacă degradarea materialului genetic din oasele găsite de arheologi în zonă. Pentru a depăși acest obstacol, echipa internațională de cercetători a extras materialul genetic din oasele urechii, care pot furniza de 100 de ori mai mult ADN decât oricare alte oase, și a folosit o tehnică specială de înlăturare a contaminării cu ADN de la microbi.
Comparând probele astfel obținute între ele, dar și cu ADN actual, cercetătorii au putut determina migrările strămoșilor noștri, felul în care s-au amestecat populațiile, dar și contribuția genetică a acelor populații vechi la cele din zilele noastre. Astfel, dacă populațiile de vânători-culegători și fermieri erau inițial extrem de diferite între ele din punct de vedere genetic, în următorii 5000 de ani acestea s-au amestecat unele cu altele până la omogenizare. Până în Epoca Bronzului, populațiile cu strămoși atât de diverși ca origine erau deja omogene și semănau cu cele de astăzi.
Cercetările în domeniu vor continua inclusiv în România, prin echipa ieșeană, pe măsură ce specialiștii de la diverse laboratoare academice din lume arată din ce în ce mai mult interes pentru această temă. Conf. univ. dr. Luminița Bejenaru și dr. Gheorghe Ștefănescu participă deja, cu probe de ADN colectate de pe teritoriul României, în proiecte internaţionale, precum Affymetrix Human Origins Array.
Articolul „Genomic insights into the origin of farming in the ancient Near East“ a fost publicat în revista Nature pe 25 iulie 2016. La aceasta au colaborat peste 50 de cercetători din SUA (Harvard Medical School, Whitman College, Emory University, Harvard University, University of Pennsylvania, State University of New York), Istrael (University of Haifa, Israel Antiquities Authority), Canada (Simon Fraser University, University of Winnipeg), Irlanda (University College Dublin, Royal College of Surgeons, Genealogical Society of Ireland), Portugalia (University of Coimbra), Croaţia (Institute for Anthropological Research), Germania (Max Planck Institute, Leipzig University Medical Center), China (Chinese Academy of Sciences), Italia (University of Ferrara, Università di Pavia), Marea Britanie (University of Cambridge, University of Edinburgh, London Hammersmith Hospital, University of Huddersfield), Olanda, Ungaria (University of Miskolc), Franţa (CNRS Nanterre, Institut Pasteur de Lille), Armenia (Institute of Archaeology and Ethnology, Yerevan State University), Turcia (Netherlands Institute in Turkey) și Spania (Universitat Pompeu Fabra).
