24:ORE Cotidianul 24:ORE Iasi
Am atins paroxismul. Am devenit mai catolici decât Papa și mai intransigenți decât ipocriții. Episodul cu Călin Popescu Tăriceanu, al doilea om din stat, președintele Senatului Românei, la sediul Evidenței Populației și a permiselor auto a devenit material didactic pentru predat românului la orele de populism sălbatic și greu de controlat.
O inepție mai mare decât acest subiect nu poate fi formulată în condiții de normalitate, atunci când fiecare are capacitatea de a-și respecta aproapele, începând de la cedarea locului în mijloacele de transport în comun, la atenția cu care bătrânii pot fi ajutați la traversarea străzii (fără a fi bruscați, fără a fi obligați să traverseze strada dacă ei nu doresc acest lucru). Revolta caraghioasă a câtorva ciudați jurnaliști, cu ai lor oameni politici în spate, pe subiectul că nu a stat Călin Popescu Tăriceanu la rândul acela de șase ore, pentru a-și schimba permisul de conducere auto, vine să confirme faptul că împotriva sa este pornită o sarabandă orchestrată pentru discreditarea sa, cel care nu a ezitat să scoată de sub preș tot gunoiul trinomului ”SRI-DNA-ICCJ”, atât de des aminti și decimat de făuritorul acestuia, Traian Băsescu. .
Părăsind șabloanele și lozincile în favoarea realității credibile putem accepta că gestul lui C.P. Tăriceanu a fost unul normal, în conformitate cu funcția pe care o ocupă. Dacă s-ar fi așezat la rând, folosindu-se de o zi de concediu, oricum SPP (în conformitate cu legea) ar fi trebuit să mobilizeze un dispozitiv special. Nicăieri în lume nu se ignoră funcția așa cum se încearcă la noi. Cu fiecare astfel de acuzații ne întoarcem în vremurile de demult, când funcția bătea până și gradul și tot ce altceva mișca în jurul nostru.
Așa suntem noi, habotnici în tot ce ne face să fim puși în lumina reflectoarelor, să dăm bine în fața poporului căruia nu-i pasă într-atât cât credem noi că ar trebui să-i pese. Un reporter aflat în spatele instituției aleargă cu microfonul deschis înspre Președintele Senatului, strigându-i în față dacă nu îi este rușine că nu a stat la rând! Mai apoi, același năvalnic coleg de presă vrea să-și ia aliați din coada rândului, pe care îi așteaptă alte șase ore de răbdare și de jocuri de glezne. Surpriză. Nici un intervievat nu s-a arătat ofuscat că Președintele Senatului nu s-a așezat în spatele lor. ”Păi, e președintele Senatului! Cum să stea la rând? Are el alte treburi mult mai importante de rezolvat pentru țară decât să piardă timpul alături de noi!” O fi liberal de modă veche își spune aproape dezumflatul de reporter, încercând mai în față. Stupoare, același răspuns: ”Lasă-l să ia în față, peste rând, că nu e un neica pierde vară. Ar mai trebui să-l vedem și pe Iohannis și pe Cioloș și am ști de ce țara nu merge pe acolo pe unde ar trebui să meargă”. Nu mă deranjează nici pe mine – îi smulge microfonul din mână breslașului meu, deja pleoștit, o bătrână aflată la rând. Eu îi țin rând nepotului. Dar dacă ar fi fost și el atât de important precum e Tăriceanu eu l-aș sfătui să nu piardă timpul și să roage pe cineva să-i aducă la cabinet permisul!”
Dacă ne-am lămurit cu glasul mulțimii, ne mai rămâne să ne întrebăm pentru cine fac jocurile șefii celor de la permise auto, care au declanşat o anchetă în instituție. Anchetă, pentru ce? Pentru că a sosit la ei al doilea om în stat? Că i s-a eliberat un document a cărei nouă tehnologie de tipărire impunea prezența posesorului în fața noilor tehnologii? O astfel de decizie cu siguranță că ascunde în spatele ei altfel de jocuri. În spatele acestei misiuni de a-l scoate din normalitate pe Călin Popescu Tăriceanu, personajul politic care și-a asumat singur lupta cu ”sistemul”. stă fără nici un dubiu mecanismul ”bielă manivelă” SRI-DNA, mecanism care, fiind atât de plin de sine, nu mai acționează doar în sala motoarelor politicii românești, ieșind cu toate sunetele și mișcările la suprafață.
Se pare că reacția pe care s-a mizat nu s-a adeverit, totul transformându-se într-o mare fâsâială, atât în plan strategic, cât și în zona politică, teritoriu în care doar Alina Gorghiu a schelălăit până când și-a dat seama că doar un naiv sau o naivă mai este în stare să creadă că ”l-a prins pe Dumnezeu de picior”.
Un moment mai penibil greu mai poți să vezi în zilele noastre, zile care au deja capacitatea de a scoate la suprafață tot gunoiul.
ADI CRISTI
