Meningita bacteriana este o infectie grava a fluidului din maduva spinarii si a celui care incojoara creierul. Afectiunea este, de obicei, cauzata de o infectie cu un virus sau o bacterie. Este important sa se cunoasca daca meningita este declansata de un virus sau o bacterie din cauza diferentelor privind gravitatea afectiunii si a tratamentului necesar.

Meningita virala este, de obicei, usoara. Se vindeca in maxim o saptamana doua fara tratament specific. Meningita virala mai este numita si meningita aseptica. Meningita bacteriana este mult mai grava. Aceasta poate presupune imbolnavirea severa, ce poate sa implice inclusiv leziuni ale creierului sau chiar deces.

Meningita bacteriana este cel mai frecvent provocata de unul din cele trei tipuri de bacterii: haemophilus influenzae tip b (Hib), neisseria meningitidis si steptococcus pneumoniae.

Inainte de 1990, Hib a fost principala cauza a meningitei bacteriene dar noile tipuri de vaccinuri administrate la copii, ca parte a vaccinarii de rutina au redus frecventa si gravitatea bolii. In prezent, cel mai frecvent meningita este declansata de neisseria meningitidis si streptococcus pneumoniae. Meningita cauzata de streptococcus pneumoniae este numita meningita pneumococica. Este important de stiut care tip de bacterie sta la baza aparitiei meningitei bacteriene, intrucat antibioticele potrivite pot preveni raspandirea bolii si infectara altor persoane.

Meningita bacteriana poate fi intalnita in intreaga lume. Bacteriile specifice traiesc adesea, fiind inofensive, in cavitatea bucala sau in gatul unor persoane. In cazuri rare, cu toate acestea, cand sistemul imunitar este slabit, acestea pot patrunde in fluidul care inconjoara creierul sau maduva spinarii. Acolo, acestea incep sa se multiplice rapid. In curand, membrana subtire care acopera creierul si maduva spinarii (meningele) devin inflamate, ducand la aparitia simptomelor clasice de meningita.

Da, unele forme de meningita bacteriana sunt contagioase. Bacteria se poate transmite de la o persoana la alta prin schimbul de secretii respiratorii si de la nivelul gatului. Acest lucru se poate face prin intermediul tusei, sarutului si stranutului. Din fericire nici una dintre bacteriile care cauzeaza meningita nu sunt la fel de contagioase ca cele caracteristice gripei sau racelii. De asemenea, bacteriile nu pot fi raspandite prin respiratia aerului expirat de o persoana cu meningita.

La copiii de peste 2 ani, simptomele comune sunt: febra mare, dureri de cap si intepenirea gatului. Aceste simptome se pot dezvolta in decursul a mai multor ore sau pot evolua in 1-2 zile. Alte simptome includ varsaturile, greata, sensibilitatea la lumina, confuzie, somnolenta. In stadiile avansate ale bolii, se formeaza, rapid vanatai la nivelul pielii.

La nou-nascuti si sugari, simptomele tipice de febra, dureri de cap, gat si ridigidate pot fi dificil de detectat. Alte semne, la copii, ar putea fi inactivitatea, iritabilitatea varsaturile si apetitul scazut. Pe masura ce boala progreseaza, pacientii de orice varsta pot manifesta convulsii.

Oricine poate avea meningita bacteriana dar cel mai frecvent, sugarii si copiii. O alta categorie cu risc crescut de a manifesta meningita cuprinde persoanele care au avut un contact apropiat sau prelungit cu un bolnav cu meningita cauzata de neisseria meningitidis sau Hib. Aceasta include familia sau pe cei care locuiesc in acelasi loc cu cel afectat de meningita, persoanele care ingrijesc sau oricine intra in contact direct cu secretiile care provin din cavitatea bucala sau nazala a unui bolnav.

Diagnosticul se pune in urma identificarii bacteriei, dintr-o mostra de lichid cefaloradihian obtinut prin punctie lombara (cultura). Medicul introduce un ac in partea inferioara a spatelui si recolteaza lichid din canalul spinal. Identificarea tipului de bacterie responsabila de aparitia meningitei este important in alegerea tratamentului tintit, cu antibioticul corect.

Meningita bacteriana avansata poate duce la aparitia de leziuni cerebrale, coma si chiar deces. Supravietuitorii pot suferi complicatii pe termen lung, inclusiv pierderea auzului, retard mintal si paraliziei.

Diagnosticul precoce si tratamentul adecvat sunt foarte importante. Daca apar simptome, pacientul va consulta imediat medicul. Meningita bacteriana poate fi tratata cu o serie de antibiotice, dar cel mai important lucru este ca tratamentul sa fie instituit devreme.

In Europa ca si in Statele Unite, meningita bacteriana nu este des intalnita. In unele parti din Africa, in schimb, au fost semnalate epidemii pe scara larga de meingita menigococica, in mod regulat. Cel mai mare val, cu focare importante de meningita menigococica inregistrat vreodata a lovit Africa de Vest. Atunci s-au inregistrat aproximativ 250.000 de cazuri de meningita si 25.000 de decese in Niger, Nigeria, Burkina Faso, Chad, Mali si in alte tari. Amploarea evenimentului a coplesit sistemele de ingrijire medicala si a dus la epuizarea rezervelor de vaccin.

O data cu declinul bolii Hib, cazurile de meningita bacteriana au scazut din 1986 pana in prezent. Meningita mengogocica este o ameintare continua in institutiile de zi si in scoli. Copiii si adulti sanatosi pot fi predispusi la contactarea bolii si decesul poate sa apara la cateva ore de la debut.

– Vaccinuri – Exista vaccinuri care pot fi facute impotriva Hib, unele dintre tulpinele neisseriei maningitidis si mai multe tipuri de Streptococcus pneumoniae. Vaccinurile impotriva Hib sutn foarte sigure si foarte eficiente. Pana la varsta de 6 luni fiecare copil trebuie sa primeasca cel putin trei doze de vaccin Hib. A patra doza (rapel) ar trebui sa fie administrat copiilor intre 12 si 18 luni. Vaccinul impotriva neisseriei meningitidis nu este utilizat in mod curent si este destul de ineficient la copiii cu varsta sub doi ani.

Vaccinul este folosit pentru controlul focarelor de meningita meningococica. In prezent sunt in curs de dezvoltare noi tipuri de vaccinuri menigococice. Vaccinul impotriva streptococcal penumoniae nu este eficient in cazul copiilor cu varsta sub 2 ani, dar este recomandat pentru persoanele cu varsta peste 65 de ani si pentru cele mai tinere cu anumite probleme medicale.
– Semnalarea bolii – Cazurile de meningita bacteriana ar trebui sa fie raportate autoritatilor din domeniul sanatatii (locale sau de stat), astfel incat boala sa poata fi monitorizata, tratata si sa se previna aparitia epidemiilor.
– Tratamentul persoanelor care au avut contact cu bolnavii de meningita – Celor care au fost identificati ca au avut contact apropiat cu o persoana cu meningita cauzata de neisseria meningitidis li se poate administra antibiotice pentru a se impiedica contactarea bolii. Totusi, in aceste cazuri, nu se recomanda antibioticele pentru copiii cu varsta mai mica de 4 ani sau chiar mai mici care au urmat schema completa de vaccinare.
– Precautii in cazul calatoriilor in strainatate – Persoanele care calatoresc in strainatate, se vor informa daca vaccinul meningococic este recomandat in cazul destinatiei lor. Este recomandabil ca cei care calatoresc sa faca vaccinul cu cel putin o saptamana inainte de plecarea in strainatate.