24:ORE Cotidianul 24:ORE Iasi
Centrul de greutate al politicii dâmbovițene a ajuns să fie Victor Ponta, în postura sa de politician cu cea mai mare încredere în fața electoratului, care apare azi doar în calitatea sa de simplu membru de partid. Fără nici o funcție, fără nici o responsabilitate, pozând în fața camerelor de luat vederi dispus să îndeplinească toate misiunile pe care i le încredințează partidul său, PSD, atât cât acesta își va da interesul de a-l lua în seamă. De fapt, ”partidul” în acest caz se poate traduce ca fiind conducerea partidului, cu accente directe pe Liviu Dragnea, ”cel mai bun prieten al său”, după cum amândoi aveau să declare în diferite ocazii. Chiar dacă Liviu Dragnea încearcă să dreagă o stângăcie majoră, de după locale, moment în care i-a refuzat lui Victor Ponta funcția de președinte al Camerei Deputaților, după ce el îl recomandase pentru această funcție, de această dată Victor Ponta refuză din start, explicit, orice ar însemna, în accepțiunea președintelui PSD, ”o înaltă funcție în stat”. Vrea să ajute PSD (așa cum recunoaște că a făcut-o la locale) atâta timp cât acesta îi va cere sprijinul. De aceea și-a depus candidatura la Gorj, pentru înscrierea pe listele de deputați în Parlamentul României, sub sigla PSD. Dacă nu…Din acest moment încep fanteziile, speculațiile sau chiar a doua cale de urmat a omului politic. Se vorbește din ce în ce mai insistent și mai aplicat despre intrarea lui Victor Ponta în PRU (Partidul România Unită). Despre acest lucru vorbesc foștii săi colegi de PSD, care au făcut pasul înspre PRU (fie că nu au mai prins un loc pe listele PSD, fie pur și simplu pentru că au dorit și altceva). Despre acest proiect politic sunt păreri împărțite. Liviu Dragnea, Călin Popescu Tăriceanu și Traian Băsescu sunt împotriva apariției acestui partid ”cu influențe pro-rusești”, ”inexpresiv, lipsit de conținut”, respectiv” cu accente naţionalist extremiste”. Victor Ponta vine cu o părere diametral opusă despre PRU, identificându-l ca fiind un proiect politic necesar momentului, acum când românii sunt pregătiți să voteze și un partid naționalist, fără ca ideologia acestuia să cadă în extremism. Victor Ponta își motivează atenția față de PRU prin similitudinea atenției și a încurajărilor de care au beneficiat din partea sa și ALDE și UNPR, reușind să decodifice atitudinile ”anti-PRU” ale celor trei lideri de partid (PSD, ALDE, PMP) ca fiind doar măsuri de securitate pe care aceștia le iau față de interesele proprii de partid, în ceea ce privește inevitabilul atac asupra bazinului lor electoral.
În aceeași logică, Victor Ponta devoalează și greșeala ”prietenului său” Liviu Dragnea, liderul PSD, față de bănuiala spionajului rusesc prin PRU, identificând în acest tip de reacție o naivă motivație a unor angoase cărora nici autorii acestora nu reușesc să le găsească explicații credibile.
Deja avem un Victor Ponta nou, eliberat de ”secretele de stat” și de posibila bănuială de a fi acuzat de subminarea siguranței naționale. În postura sa de simplu cetățean și de membru de partid, care nu a sărit dintr-o barcă în alta, funcție de cât de mare i-a fost interesul privat, Victor Ponta poate să se constituie într-un sistem de referință față de care ceilalți încep să se raporteze sau care emite deja previziuni pentru viitorul imediat sau mediu, fără a-și aroga calitatea de Oracolul din Târgu Jiu.
După câteva luni de guvernare Cioloș se constată că avem o țară practic izolată pe drumul ce s-a dorit a fi al dezvoltării prin accesarea de fonduri europene, fonduri care ne-au fost rezervate, disponibilizate, trebuind doar să depunem acele proiecte atât de necesare recuperării ritmului de dezvoltare al țării, față de celelalte state ale Uniunii Europene.
Guvernul Cioloș, guvern de tehnocrați, cu oameni veniți exact din Comisia Europeană, nu a reușit să acceseze mai mult de 0% în 2016. Într-o astfel de jenantă și de penibilă situație guvernanții din 2017 vor avea doar una din cele două căi de urmat care le-a mai rămas. Prima și cea mai nefericită ar fi să adopte ”strategia lui Traian Băsescu”, întrebuințată în 2010, de reducere a cheltuielilor (tăieri de pensii și de salarii), precum și de majorări de taxe (TVA de exemplu). O a doua cale, imposibil de urmat de guvernul care s-a definit ca fiind ”Guvernul de la Bruxelles” ar fi depășirea deficitului bugetar, peste 3%, depășire ce ar trebui să dea un semnal major de dezvoltare a țării, prin investiții generatoare de locuri de muncă și de creșteri sănătoase salariale, dar și a bazei de impozitare.
Acesta este mesajul lui Victor Ponta, omul eliberat de ambiții politice, dar și de eventuale șantaje la care a încercat să fi supus pe când era premierul României.
ADI CRISTI
