NIMIC MAI MULT

O inițiativă legislativă aparent de salutat, în contextul învălmășelilor pe scena politică a țării, vine să deschidă o cutie din categoria ”Cutiei Pandorei”, pe o realitate fierbinte și chiar cu flăcările la vedere.

Implicarea DNA în acest joc al accesului la putere, în regim de selecție dirijată nu de electorat, ci de acele umbre, ce fac jocurile, după cum bat vânturile, gândurile, devine pe cât de suspectă, pe atât de paralizantă. S-a ajuns la situația în care unul, sau doi mai cu cojones, să strige în gura mare, prin piețele publice sau de la tribunele parlamentare, devoalând această vizibilă realitate a amestecului brutal a puterilor statului de drept, de această dată a procurorilor, în treburile Legislativului, dar și ale Executivului. Faptul în sine ne plasează într-o nefirească stare de asediu, mergându-se până la strategia ”care pe care”.

Astăzi, ”cine mișcă, mișcă mort”. Ridici capul și ghilotina orizontală ți-l taie, dintr-o simplă și parcă firească pendulare în plan. Nimeni nu se mai miră, toți văd și știu ce se întâmplă, ca și cum ciobanul moldovean a început să populeze întreaga lume politică cu destinul său implacabil.

Chiar dacă s-ar spune că nu este momentul acum să revenim la motivația imunității parlamentare, eu cred că acum este momentul să demonstrăm cât de utilă este această apărare prin lege a unui politician de astfel de șicane pe care DNA (cu sau fără voia ei) le face omului politic care contează într-o anume ecuație de putere. Eu cred că o imunitate extinsă ar fi mult mai asiguratorie pentru un climat normal, în care să ai posibilitatea să faci politică în folosul cetățeanului. Astfel, ar dispărea suspiciunea DNA ca poliție politică (atâta timp cât descoperă dosarele celor care acum zece ani au greșit, au călcat strâmb sau pur și simplu nu au fost atenți când au traversat strada pe roșu, în acea intersecție în care semafoarele au fost montate anul acesta.

O astfel de imunitate de tip ”prezidențială” este cu atât mai necesară cu cât societatea civilă are nevoie de o pauză în alergare, pauză care să ofere timpul necesar curățeniei generale în DNA, de la cap la ultimul procuror angajat în structură, dar și în SRI, după aceeași grilă de a eradicarea structurile infestate cu această libertate de a specula sau chiar de a încălca legea. De asemenea, este necesară o lege de funcționare a SRI și a DNA mult mai explicit, mult mai clară, mult mai sancționatorie dacă cineva își mai permite să influențeze o decizie judecătorească la ICCJ sau să dicteze din off cine să fie arestat preventiv, indiferent de materialul probator cu care se merge în instanța de judecată.

Răspunderea procurorilor și a judecătorilor pentru eșecurile lor trebuie asumată de aceștia, după cum Constituția României dictează la modul imperativ: ”Nimeni nu este mai presus de lege” sau ”Toți suntem egali în fața legii!”

Inițiativa legislativă a senatorului liberal  Nicolae Vlad Popa ”prin care senatorii îşi pierd mandatul în cazul unei condamnări cu executare sau cu suspendare a fost trimisă de Biroul Permanent al acestui for Comisiei de regulament”. Această zbatere nu poate fi receptată decât ca o frecție la un picior de lemn, fără a avea efecte benefice de stabilizare a vieții politice românești, ea vine și desăvârșește lucrarea celor care se simt incomodați de unii sau mai ales de ceilalți.

Acțiunea liberalului poate fi bănuită mai mult de inconștiență decât de ”gânduri ascunse”, puse în slujba celor care urmăresc discreditarea unei părți importante a clasei politice românești pentru a pregăti culoarul celor care au fost numiții de drept ai celor care ne dau bani, căci, indiferent de cum ne place nouă să fim mințiți, trebuie să fim conștienți că, indiferent de regim, cine dă banii, acela dă și tonul la cântec, oricât de afon ar fi el în a aprecia valoarea reală a notei ”La”. Suntem într-o situație incomodă, pentru a fi eleganți în exprimare, situație din care nu vom putea ieși la braț, ci după o acțiune agresivă, fermă și dusă până la rădăcini!

Nimeni nu este deasupra legii! Puterile statului au acea independență care să le permită un control reciproc, dar și o ierarhizare dată de rolul fiecăruia în societate. Parlamentul este forumul suprem, legislativ, al poporului. Executivul aplică legile adoptate de Parlament și asigură gestionarea problemelor cu care se confruntă țara, iar Puterea judecătorească este investită prin lege să vegheze la respectarea cadrului legislativ, având și atributul de a proteja adevărul și de a împărți dreptatea, evident în litera și spiritul legii. Nimic mai mult.

ADI CRISTI