Răspuns: Cu adevărat, anul curent, instituţia, pe care am onoarea să o conduc, aniversează un sfert de secol în slujba democraţiei şi a siguranţei Republicii Moldova. La scara istoriei, acest interval de timp este nesemnificativ, dar nu şi pentru ofiţerii de informaţii şi securitate, care de-a lungul anilor, prin muncă asiduă, sacrificiu şi perseverenţă au reuşit să poziţioneze instituţia drept principal avertizor şi senzor al stării de securitate al statului.

În cei 25 de ani de existenţă, rolul şi misiunile Serviciului au cunoscut schimbări esenţiale pentru a acoperi o gamă diversificată de riscuri şi problematici de securitate. Sîntem permanent în căutarea şi aplicarea celor mai eficiente metode de anticipare şi combatere a acestora, astfel încît Republica Moldova să nu se confrunte cu surprize strategice.

Cred că am reuşit să devenim un serviciu de informaţii eficient, flexibil şi capabil să reacţioneze rapid. Ne perfecţionăm în permanenţă pentru a fi nu doar o instituţie cu norme şi proceduri noi, dar în special de a avea o atitudine pro-activă şi o nouă mentalitate de securitate. Instituţia continuă să promoveze înalte standarde de etică, onestitate, corectitudine şi excelenţă profesională.

Î.: Domnule Balan, angajaţii Serviciului de Informaţii şi Securitate sînt oameni discreţi, ascunşi de ochii lumii. Care ar fi profilul unui ofiţer de informaţii?

R.: Ofiţerul de informaţii şi securitate are un bogat bagaj de cultură generală, un bun echilibru emoţional, flexibil la locuri şi medii din cele mai diverse şi dificile, capabil să  activeze individual, precum şi în echipă.

Acesta poate proveni din medii variate, cu experienţă profesională şi personală diferite, ceea ce îl ajută să fie apt să răspundă provocărilor generate de un mediu de securitate în permanentă schimbare. Calităţile care îl definesc sînt onestitatea, integritatea, spiritul de sacrificiu, responsabilitatea şi patriotismul. Vă asigur că nimeni, niciodată  nu va face parte din echipa Serviciului de Informaţii şi Securitate dacă nu întruneşte aceste criterii.

Vreau să menţionez că instituţia este formată din oameni preponderent tineri a căror medie de vîrstă este de 35 de ani. Această stare de lucruri generează energia instituţională necesară modernizării şi adaptării continue. Din numărul total de angajaţi, peste 30 % sînt femei şi nu doar pentru a respecta egalitatea gender. Domnişoarele şi doamnele din Serviciu sînt  specialişti de valoare, care ştiu să îmbine inteligenţa, practicile creative şi tehnologiile avansate.

Î.:  Cuvîntul ,,reformă” este utilizat intens de către instituţiile statului. În multiple cazuri acest termen provoacă cetăţenilor neîncredere şi indiferenţă.

Domnule director, ce presupune, de fapt, procesul de reformă a SIS? Care ar trebui să fie finalitatea acesteia?

R.: Reforma Serviciului de Informaţii şi Securitate nu este o banalitate sau a fost demarată doar pentru simplul fapt că acest termen este astăzi în vogă. Ea nu are un caracter declarativ şi nici nu se rezumă doar la modificări de organigramă.

Pe parcursul a 25 de ani de existenţă a instituţiei au fost nenumărate încercări de reorganizare. Din varii motive, acestea s-au limitat la reducerea de atribuţii sau, mai bine zis, la diminuarea importanţei serviciului de informaţii.

Şi această stare de lucruri nu am constatat-o doar eu, urmare a numirii mele în funcţia de director. Necesitatea unei schimbări, poate chiar radicale, se impunea în mod imperios la nivelul ofiţerilor de informaţii.

După o evaluare amplă pe verticală şi orizontală a realităţilor din Serviciu, a fost luată decizia de a demara un proces amplu de reformă, prevăzut pentru perioada 2014-2018,  accentul fiind pus pe calitate şi nu pe cantitate.

Sîntem preocupaţi ca prin modernizarea Serviciului să devenim mai eficienţi, pro-activi, să răspundem prompt şi profesionist necesităţilor de securitate ale Republicii Moldova, în special, în  contextul aspiraţiilor de aderare la comunitatea europeană.

Ţin să subliniez că pentru a impulsiona capacitatea informaţional-operaţională a Serviciului, ne-am propus ca obiective dezvoltarea sectoarelor de analiză, de planificare integrată, de uniformizare şi optimizare a procedurilor legale de investigaţii, de extindere a parteneriatelor internaţionale ş.a. În ansamblu, fortificarea puterii intelectuale şi operaţionale a SIS.

Sper că în următorii 2-3 ani, evoluţiile să fie vizibile, instituţia să fie una dinamică, mult mai flexibilă şi adaptabilă provocărilor în domeniul securităţii.

Sînt convins că doar prin materializarea acestor deziderate, Serviciul va deveni mult mai vizibil în stat, societate, cu valoare similară serviciilor de intelligence din comunitatea regional-europeană.

 

Î.: Cine sînt beneficiarii legali de informaţii ale  SIS-ului?

R.: Conform legislaţiei, Serviciul este obligat să informeze Preşedinţia, Parlamentul, Guvernul, dar şi alte autorităţi publice asupra problemelor ce ţin de interesele securităţii de stat.

Aş putea veni şi cu unele cifre referitor la documentele informative remise  la adresa factorilor de decizie.  Doar în primul semestru al anului curent, au fost expediate mai mult de 700 informaţii şi analize în materie de securitate,  dintre care: Preşedintelui Republicii Moldova – 139, Preşedintelui Parlamentului Republicii Moldova – 131, Prim-ministrului Republicii Moldova – 308, altor structuri executive şi instituţii publice – 124.

Totodată, subunităţile specializate ale SIS au executat 3064 solicitări de date, dintre care 334 de avize cu privire la verificarea candidaţilor şi titularilor la funcţii publice.

Ca rezultat, au fost identificaţi, ca purtători de factori de risc, mai muţi candidaţi şi titulari la funcţii publice, printre aceştia figurînd judecători, procurori etc.

Instituţiilor de ocrotire a normelor de drept, organelor fiscale şi de control le-au fost expediate 465 materiale probatorii cu referire la ilegalităţi de prejudiciere a economiei naţionale, precum şi de subminare a stabilităţii interne, în temeiul cărora au fost pornite 83 dosare  penale.

Aceste date nu sînt pur şi simplu cifre. În spatele lor stau activităţi şi eforturi enorme ale ofiţerilor de informaţii depuse cu resurse limitate, atît financiare, cît şi legale.

Î.: Propunerea Dumneavoastră privind detaşarea ofiţerilor de informaţii în diferite autorităţi publice a generat o reacţie negativă din partea mai multor instituţii ale statului. Care este scopul şi miza acestei iniţiative?

R.: Această propunere a venit urmare a constatării faptului că mai multe pericole şi ameninţări la adresa securităţii naţionale derivă din multitudinea de vulnerabilităţi persistente în cadrul instituţiilor publice. Şi mă refer la cele ce activează în domeniile economico-bugetar, energetic, social şi de sănătate, sistemul financiar-bancar, politică externă. Autorităţile publice privesc domeniile lor de competenţă strict, pe palier îngust, fără a da aprecieri impactului unei sau altei decizii asupra securităţii naţionale. Acceptăm că aceasta modalitate de a acţiona s-ar datora lipsei de cunoaştere a ceea ce înseamnă ameninţare de securitate, mod în care operează şi care pot fi interesele unui serviciu secret străin.   Serviciul dispune de asemenea date, pe toate domeniile enunţate, dar în majoritatea cazurilor ele nu pot fi divulgate sau la investigarea situaţiilor de competenţă nu pot fi implicate persoane terţe.

Scopul iniţiativei a fost şi rămîne în continuare prevenirea acelor acţiuni ce ar periclita securitatea de stat, securitatea publică şi a persoanei. Nu avem scopuri ascunse, meschine de  supraveghere şi intimidare a personalului instituţiilor publice. Este un stereotip în stil „KGB-ist”, care e necesar să fie depăşit.

La fel, ofiţerii SIS au menirea de a susţine conducătorii instituţiilor în  exercitarea controlului privind asigurarea păstrării şi prevenirii scurgerii informaţiilor ce constituie secret de stat şi nu în ultimul rînd, prevenirea şi contracararea elementelor de corupţie din instituţii, în limita competenţei, bineînţeles.

Instituţia ofiţerilor detaşaţi este o practică legală şi utilizată pe larg de către serviciile speciale din ţările cu o democraţie consolidată.

Cu regret, mai există instituţii care se opun iniţiativei Serviciului de a detaşa ofiţeri de informaţii şi securitate sau le oferă acestora funcţii fără acces la informaţii şi fără posibilităţi de reacţionare.

Sînt sigur că dacă Serviciul ar fi avut ofiţeri detaşaţi, ca exemplu în cadrul Băncii Naţionale a Moldovei, s-ar fi reacţionat prompt în contextul crizei financiar-bancare ce s-a produs.

La fel şi în cazul MAEIE. Deşi am semnalat despre interesele unor servicii speciale străine atît faţă de Aparatul Central al Ministerului, cît şi faţă de misiunile noastre diplomatice, solicitînd de a fi acceptată detaşarea ofiţerilor SIS în cadrul MAEIE, foştii conducători au tot amînat realizarea acestui fapt. Îmi exprim convingerea că actualii conducători vor fi mai receptivi, conştientizînd că detaşarea ofiţerilor de informaţii în autorităţile publice le oferă posibilităţi de reacţionare promptă pe palierul de securitate naţională, dar şi pe cel de politici instituţionale.

Î.:  Care sînt, în opinia Dvs., principalele provocări la adresa securităţii Republicii Moldova?

R.: În ultima perioadă Republica Moldova s-a confruntat cu provocări extrem de dificile. Cu regret, nu doar statul a fost supus riscurilor şi vulnerabilităţilor de securitate, dar şi cetăţeanul. Printre cele mai relevante ameninţări aş remarca criza financiar-bancară, consecinţele climatului subversiv generat de regimul separatist din zona transnistreană, acţiunile subversive ale unor servicii speciale străine, corupţia şi contrabanda.

Un risc major la adresa securităţii statului vine din zona ameninţărilor asimetrice. În  mod deosebit atrag atenţia asupra situaţiei de insecuritate din regiune. Mă refer la conflictul din Estul Ucrainei. Printre provocările care influenţează cadrul naţional de securitate putem enumera criminalitatea organizată, inclusiv cea transfrontalieră, reţelele ilegale de trafic de droguri, de fiinţe umane sau armament, migraţia ilegală,  proliferarea armelor de distrugere în masă. Mai nou, ameninţărilor existente s-au suprapus riscurile legate de securitatea energetică,  infracţiunile cibernetice şi  pericolele de terorism transnaţional.

Î.: Ţara noastră ar putea fi ţinta unui atac terorist?

R.: Orice serviciu de intelligence conştientizează că ameninţările la adresa securităţii nu se mai  limitează la frontierele naţionale şi că criminalitatea a căpătat caracter internaţional. Ultimele evenimente tragice produse în lume ne demonstrează că, actualmente, nicio ţară nu poate fi asigurată împotriva unor manifestări cu tentă teroristă.

Evaluările şi prognozele pe domeniile cheie ale securităţii naţionale indică asupra faptului că organizaţiile teroriste internaţionale şi-au sporit interesul faţă de Republica Moldova, incluzînd teritoriul naţional în schemele rutelor de tranzit spre şi dinspre teatrele de operaţiuni teroriste. În acest context, Serviciul desfăşoară activităţi complexe pentru a nu admite utilizarea teritoriului naţional de către membrii structurilor extremist-teroriste. Aici mă refer şi la intensificarea relaţiilor de cooperare şi  interacţiune cu serviciile de intelligence partenere, atît din Est, cît şi din Vest,  în cadrul cărora efectuăm schimb de date şi informaţii operative cu privire la persoane şi entităţi ce ar putea avea tangenţă  la acţiuni teroriste, analize de risc cu referire la situaţia de securitate din regiune, potenţialii factori de destabilizare şi altele.

Î.: Aţi vorbit despre cooperare, cum se realizează aceasta în practică, fiind un serviciu secret?

R.: Eu aş spune că totuşi sîntem un serviciu de informaţii şi nu unul pur secret. Un element indispensabil pentru materializarea intereselor majore ale Republicii Moldova este şi va fi informaţia de calitate. Anume informaţia, transformată în cunoaştere şi înţelegere, oferită decidenţilor legali contribuie la adoptarea de către aceştia a deciziilor oportune pentru prevenirea şi contracararea evoluţiilor negative la adresa statului.

La nivel naţional, Serviciul interacţionează şi este sprijinit de autorităţi precum: Procuratura Generală, Ministerul Afacerilor Interne, Ministerul Apărării, Ministerul Afacerilor Externe şi Integrării Europene, Ministerul Justiţiei şi altele. De comun cu acestea, SIS monitorizează mediile de risc pentru securitatea statului. Aici mă refer la măsurile specifice la frontiera de stat, la obiectivele de importanţă strategică şi de aglomeraţie, fluxurile de migranţi din zonele de conflict, activizarea entităţilor teroriste, manifestată prin comiterea unor atentate de rezonanţă în diverse regiuni ale lumii, intensificarea acţiunilor de recrutare a noilor membri şi răspîndirea ideologiilor radicale prin intermediul internetului.

Pentru a răspunde acestor provocări, instituţia se adaptează la cerinţele mediului naţional şi regional de securitate, consolidîndu-şi totodată cooperarea  internaţională, fiindcă nici un serviciu de intelligence nu poate gestiona de unul singur actualele ameninţări de securitate.

În plan internaţional, astăzi, Serviciul de Informaţii şi Securitate are relaţii de comunicare şi cooperare cu peste 50 de servicii de intelligence din alte state, generînd schimburi de informaţii şi analize în format bilateral, precum şi operaţiuni comune. La fel, ofiţerii de informaţii participă în cadrul a diverse formule de cooperare multilaterală, unde li se oferă oportunitatea de preluare şi transfer de experienţă în domeniul intelligence-ului.

În viziunea mea, un serviciu de intelligence nu poate exista fără trei elemente importante, şi anume resursa umana, cea mai valoroasă, informaţia, care reprezintă cartea de vizită  şi cooperarea bazată, în special, pe încredere.

Î.: Care sînt cele mai mari regrete ale directorului SIS?

R.: E firesc şi omenește să ai regrete, poate sînt mult mai multe decît mi-aş fi dorit. Regret tot ceea ce nu am reuşit să fac din obiectivele trasate la început de mandat.

Una din nereuşite este cadrul normativ existent, care nu permite ca Serviciul să fie combativ şi pe deplin acel furnizor de securitate naţională şi regională. Ca exemplu poate servi aprobarea Legii privind activitatea specială de investigaţii, o lovitură dură pentru Serviciu în desfăşurarea competenţelor. Este cunoscut faptul că cele mai eficiente măsuri speciale de investigaţii, de altfel, caracteristice unui serviciu secret, pot fi desfăşurate doar în cazul unui dosar penal, după ce a fost săvîrşită o infracţiune. E important să menţionez că prin această lege, Serviciul a fost exclus din lista organelor de forţă privind controlul transmiterii banilor sau a altor valori materiale estorcate. Acest drept îl au doar subdiviziunile specializate ale MAI şi CNA. În rest, monitorizarea sau controlul tranzacţiilor financiare şi accesul la informaţia financiară se face doar în cadrul unui dosar penal.

În prezent, Serviciul are atribuţii de a preveni, anticipa şi contracara infracţiunile prin măsuri non-penale, ceea ce ne-a determinat să propunem instituirea mandatului de securitate, care ar permite efectuarea măsurilor speciale de investigaţie în afara dosarului penal. Mandatul de securitate se va elibera în cazul existenţei unei informaţii ce vizează planificarea sau săvîrşirea unor fapte ce prezintă pericol deosebit pentru securitatea statului. Printre acestea aş menţiona spionajul, trădarea de Patrie, acţiunile care au ca scop răsturnarea prin violenţă a autorităţilor legale, actele teroriste şi altele. Acele domenii pe care le investighează sînt, de foarte multe ori, extrem de complexe şi prezintă speţe sensibile pentru securitatea statului, însă nu întotdeauna se încadrează în prevederile Codului Penal.

Pornind de la aceste considerente a fost înaintată propunerea privind adoptarea unui cadru normativ distinct. Mă refer la pachetul de legi care încă din 2013 se află în Legislativ şi pînă în prezent nu a fost identificat acel consens pentru a fi adoptate.

De nenumărate ori am afirmat, inclusiv  de la tribuna Parlamentului, despre necesitatea imperioasă a adoptării acelor acte legislative care ar face ca entitatea să fie o structură mult mai puternică.

Vă asigur că SIS-ul îşi face meseria, identifică ameninţările, găseşte soluţiile şi aduce informaţia la cunoştinţă beneficiarilor legali.

O altă chestie care mă preocupă este reacţia la informaţiile furnizate de către SIS. Sînt convins că în multe cazuri dacă s-ar fi acţionat prompt la cele comunicate de instituţie, astăzi am avea un mediu mai stabil de securitate. Şi aici menţionez domeniul financiar-bancar, relaţiile economice externe, integritatea teritorială, stabilitatea socială şi nu în ultimul rînd fenomenul corupţiei. Aceeaşi situaţie este şi la capitolul integritate şi lupta cu corupţia. Ofiţerii de informaţii, conform legii, oferă avize privind integritatea persoanelor de demnitate publică şi din sistemul judecătoresc, dar din motiv că acestea au caracter consultativ, autorităţile le neglijează.

Mai mult ca atît, avizele noastre sînt contestate şi în instanţele de judecată. În nici o ţară europeană nu veţi întîlni cazuri cînd  avizele serviciilor speciale, chiar dacă sînt consultative, să  nu fie luate spre executare, nemaivorbind să fie contestate în judecată.

Mă îngrijorează şi fluctuaţia cadrelor, oamenilor profesionişti, instruiţi atît în ţară, cît şi peste hotare, cu o experienţă de 5-7 ani în domeniu, cînd deja dau randament. Aceştia pleacă în sectorul privat, unde li se oferă un pachet social atractiv, sînt remuneraţi mult mai bine şi nu au restricţiile care sînt impuse unui ofiţer de informaţii.

Un alt regret este finanţarea insuficientă. Nu mă refer doar la salarizare, care e stringent necesar de fi majorată. Vizez implicit alocarea redusă de resurse financiare necesare dotării Serviciului cu tehnică şi soft-uri performante, care sînt indispensabile pornind de la specificul activităţii şi al ameninţărilor de securitate care sînt în permanentă schimbare. Toate statele dezvoltate se ghidează după principiul că fără o securitate puternică nu poate exista un stat puternic. Factorii de decizie trebuie să conştientizeze că Serviciul, pentru a genera securitate la nivel naţional şi regional, trebuie să fie o entitate dotată, aptă să  gestioneze riscurile şi să răspundă la ameninţări, iar pentru aceasta este nevoie mai mult ca oricînd de consens la nivel naţional.

Î.: Domnule director, care ar fi mesajul Dumneavoastră pentru colegi, în ajunul zilei profesionale?

R.: Sînt  optimist  şi cred că serviciul de intelligence are un viitor promiţător, păstrîndu-şi  rolul de principal avertizor şi senzor al stării de securitate a Republicii Moldova. Mă bucur să constat că Serviciul este o instituţie în permanentă schimbare, adaptabilă la evoluţiile mediului de securitate. Este o instituţie apreciată atît la nivel naţional, cît şi de către partenerii externi  din zona de intelligence. Succesele pe care am reuşit să le înregistrăm sînt rezultatul unei activităţi de echipă, cu oameni bine pregătiţi, respectaţi pentru  competenţele şi abilităţile de a preveni şi contracara orice provocare care ar pune statul în pericol.

Mi-aş dori să existe o continuitate. Este important să se păstreze lucrurile bune care s-au realizat, indiferent de împrejurări şi circumstanţe. Am avut întotdeauna un respect aparte pentru predecesorii mei, veteranii instituţiei noastre, acei deschizători de drumuri care şi-au dedicat cariera şi întreaga viaţă asigurării securităţii statului.

Apreciez contribuţia foştilor, dar şi actualilor ofiţeri de informaţii şi securitate. Le mulţumesc pentru munca pe care o depun,  entuziasmul şi dăruirea întru apărarea intereselor naţionale. Exprim gratitudine membrilor de familie pentru înţelegerea şi susţinerea acordată, urez tuturor să aibă parte de succese personale şi profesionale, sănătate, fericire şi prosperitate.

(Editor M. Jantovan)