Bolile cardiovasculare, printre factori de risc pentru Alzheimer

Bolile neurodegenerative sunt afecțiuni care de-a lungul timpului, chiar de-a lungul zecilor de ani, se pierd neuroni și care afectează funcții precum echilibrul, vorbitul, respirația sau alte funcții vitale. De aceea, afecțiunile neurodegenerative apar frecvent la populația în vârstă. Printre acestea, Boala Alzheimer este mai frecventăafecțiune neurodegenerativă dintre toate.

În cazul Bolii Alzheimer, fiind localizată pierderea populațiilor neuronale la nivelul profund al creierului, de cele mai multe orimemoria recentă este afectată. Simptomele acestor persoane nu apar deodată – ci în mult timp.

„Trebuie să reținem această evoluție progresivă. Aceste simptome nu apar dintr-o dată. Caracteristic afecțiunilor neurodegenerative este tocmai această evoluție lentă. De la apariția patologiei cerebrale (a unor depuneri de substanțe pe neuroni), și la apariția primelor simptome ale bolii este vorba de o perioadă foarte lungă de timp, de peste 20 de ani. Noi vorbim de boala Alzheimer preclinic, pre-simptomatică. Este important să identificăm această patologie a pacienților chiar dacă nu au simptome”, a explicat prof. univ. dr. Bogdan O. Popescu, Șef de secție Neurologie, Spitalul Clinic Colentina într-un interviu pentru www.SănătateaTv.ro.

În momentul în care apar simptomele bolii Alzheimer există o afectare a mai multor populații neuronale. De aceea, înboala Alzheimer apar deficite de memorie și cognitive – cum ar fi deficitul de limbaj (sau afazie), adică pacientul nu mai înțelege ce i se spune și nu mai poate să formuleze cuvintele, gândurile sau deficite de coordonare a mișcărilor (sau apraxie)-  pacienții nu mai sunt capabili să folosească anumite lucruri, nu mai au o schemă a gesturilor și a activităților. Tot ca simptome ale bolii Alzheimer, mai apar dezorientarea temporo-spațială, adică pacienții nu mai știu în ce an sunt, în ce lună, în ce anotimp, apoi dezorientarea spațială – nu știu unde se află, în ce clădire, cu ce funcție sau sunt dezorientate asupra propriilor persoane – nu mai știu cine sunt, dacă au copii, dacă au frați, dacă sunt sau nu căsătorite.

În apariția bolii Alzheimer sunt implicați mai mulți factori de risc. Rolul important în acest sens revine vârstei – adică există risc crescut de a avea boala odată cu îmbătrânirea-, un anumit risc genetic (însă nu determinant), prezența comorbidităților (care schimbă și evoluția bolii) și prezența traumatismelor cranio-cerebrale.

„Vârsta este cel mai important factor de risc pentru că cu cât îmbătrânim cu atât riscul nostru de a avea boala este mai mare. Spre exemplu, dacă la vârsta de 65 de ani doar 1% dintre pacienți au boala Alzheimer clinic manifestă, la 85 de ani riscul ajunge la peste 35% dintre pacienți care au boala Alzheimer simptomatică”, a indicat prof. univ. dr. Bogdan O. Popescu.

În cazul implicării factorului genetic, neurologul a specificat că acesta apare în cazul bolii Alzheimer familiale, unde apar anumite gene care, dacă prezintă mutații transmit boala Alzheimer și generației următoare- 5% dintre pacienții cu boală Alzheimer au această formă. Pentru celelalte persoane la care  boala Alzheimer este sporadică, apare un risc genetic, dar ca factor de risc, nu ca factor determinant. În aceste forme sporadice apare apolipoproteina E, care predispune frecvent la boala Alzheimer – apolipoproteina are 3 forme (2,3,4), dintre care forma a patra (Apo E) e cea implicată în această afecțiune neurodegenerativă.

Referitor la factorul de risc reprezentat de traumele cranio-cerebrale, prof. univ. dr. Bogdan O. Popescu a adăugat că persoanele care se lovesc repetat la cap au risc crescut de boală Alzheimer.

De asemenea, dacă pacienții prezintă și alte afecțiuni, atunci riscul apariției afecțiunii neurodegenerative este crescut.