24:ORE Cotidianul 24:ORE Iasi
Nu de azi de ieri ambasadorul SUA a București, oricare ar fi fost acela, își arog dreptul stăpânilor de sclavi de a ne certa ziua în amiaza mare, pentru te miri ce motive. Și acest Hans Klemm, nu face excepție de la stil și pistil. Se rățoiește în fața Senatului României, parte din Parlamentul României, organul legislativ suprem al țării, că vezi Doamne, ambasada lui și el personal nu sunt de acord cu votul pe care aleșii neamului l-au dat în cazul lui Gabriel Oprea. De fapt, de această, dată fostul ministru de interne nu mai este subiectul principal din propoziție. El este, pe bună dreptate, victima sistemului, binomului sau trinomului, comenzilor externe sau tuturor celorlalte conspirații din umbră, întuneric sau chiar lumină pătrunsă adânc în ochi, asemenea celei din boxa interogaţilor.
Trăim vremuri pline de Kafka, de Urmuz și Eugen Ionesco. Aviz amatorilor de la DNA, de la aceștia din urm nu se mai pot obține delațiunile necesare pentru o lună de nopți la „Beciul Domnesc„, cel puțin. Luna aceasta poate fi foarte ușor transformată în șase luni, după care să urmeze ”arestul la domiciliu”, ca un semn din mila Măriei Sale, oricine ar fi acesta. Despre Măria Sa s-a tot speculat, s-a tot spus ba una, ba alta, ba de Casa Albei, ba de Bruxelles, ba de a mă-ti, căci ”mama n-are cratimă, mă-ta are cratimă”, cum ne liniștește cântecul din Ferentari.
Ambasadorul cu cincizeci de stele în jurul capului (cu patruzeci și cinci mai multe decât cel mai bun digestiv din lume), nu se simte rușinat de gafa pe care o tot face de mi bine de 27 de ani de când vrea să facă din România a cincizeci și una stea, dar nu la Hollywood, ci pe drapelul intereselor sale. De fapt, astfel de gafe impardonabile și, paradoxal, aproape toate trecute cu vederea, aparțin unor oameni fără coloană vertebrală, unor cicisbei care nu acceptă să fie contraziși, întrebați, lămuriți, fără replică și mi ales fără nici un fel de explicații atunci când se trezeşte cineva să-i întrebe de ce se cred mai presus de ceea ce ar trebi să fie, doar un simplu reprezentant al unui guvern într-o țară prietenă. Nu poți fi prieten cu cel care se pregătește să-ți bage cuțitul în spate. Este incredibilă obrăznicia acestor diplomați, reprezentanți ai guvernelor lor pe lângă țara noastră, de exemplu. Ambasadorul, fie el și al SUA la București, nu este Dumnezeu, nu este nici măcar președintele României sau președintele Senatului, președintele Camerei Deputaţilor sau șeful Guvernului României. este pur și simplu reprezentantul SUA la București. Atât și nimic mai puțin sau mai mult. Aminteam cititorilor mei, nu de mult, un pasaj din Scrisoarea a III-a a nemuritorului Mihai Eminescu a un semn de prețuie a actualității în care versul sau și spusa lui politică au rămas valabile până zilele în noastre.
” – Orice gând ai împărate, și oricum vei fi sosit, / Cât suntem încă pe pace, eu îți zic: Bine-ai venit! / Despre partea închinării însă, doamne, să ne ierţi; / Dar acu vei vrea cu oaste și război ca să ne cerţi, / Ori vei vrea să faci întoarsă de pe-acuma a ta cale, / Să ne dai un semn și nouă din mila măriei-tale…/ De-o fi una, de-o fi alta… Ce e scris și pentru noi, / Bucuroși le-om duce toate, de e pace de-i război”.
Oare revolta lui Hans Klemm este valabilă și pentru constarea însușită deja de din ce în ce mai mulți judecători, privind poliția politică ce se practică masiv în luarea unor anumite hotărâri judecătorești? Ceea ce nu vrea să relateze Ambasadorul spun oamenii din sistem, din ce în ce mai revoltați din ce în ce mai amenințați. ”Dreptul la un proces echitabil și prezumția de nevinovăție nu sunt respectate! O judecătoarea de la Tribunalul din Botoșani, Lăcrimioara Axinte pune în discuție independența reală a justiției, dreptul la un proces echitabil, prezumția de nevinovăție și modul în care sunt supuși presiunilor SRI și DNA judecătorii. Totul pentru a da sentințe favorabile DNA. Președinta Secției a II-a civile, de contencios administrativ și fiscal a Tribunalului Botoșani, candidată la CSM a acordat un interviu site-ului Lumea Justiției.” Mărturii zguduitoare, greu de crezut, dar mai ales străine oricăror declarații oficiale made in Monica Macovei la Bruxelles sau la Strasbourg, privind amenințarea independenței justiției Da, independența justiției este în pericol, dar teroriștii de iure și de facto sunt de fapt oamenii din SRI, DNA și ICCJ.
Aici vom trebui să umblă cu prioritate, pentru a reuși să asanăm independența justiției fără prea multe victime omenești, căci altfel vom construi un nou timp de genocid, mult mai dureros, mult mai strigător la cer.
ADI CRISTI
