DE ACEASTĂ DATĂ A FOST UN SEMNAL

Ne-a vizitat într-o noapte un cutremur care s-a cerut să fie luat în seamă. Unii l-au perceput ca pe o zgâlțâiere, alții ca pe o spaimă reactivată, pentru ca unii să creadă că ni se întâmplă toate acestea sub forma unei pedepse de dimensiunea Potopului, ce ne-a pedepsit pentru Sodoma și Gomora destrăbălării omului scăpat de sub controlul unei minime morale.

Cutremurul în sine a fost unul de trezire, pe fond, încercând să găsim explicații pentru ce ne cade tencuiala unor clădiri în cap, ca în celebrele desene animate (în care cei loviți au inevitabila șansă de a se trezi din lovitură și de a merge mai departe). Același lucru s-a întâmplat și cu noi, de această dată. Nimeni nu a murit, nimeni nu a fost rănit, nici o clădire nu s-a dărâmat, chiar dacă pe lista clădirilor cu bulină roșie sunt înregistrate câteva mii. Câteva mii de spaime cu pasul făcut spre celălalt mal al Styx-ului. De această dată nu a fost să fie. Nu s-a întâmplat nimic tragic. Doar o spaimă presărată, din loc în loc, cu panică și cu  telefoane la 112, pentru a căuta răspunsuri la întrebarea: Este cutremur! Eu ce trebuie să fac?

Clădirile vechi, unele aflate în proces de reconstrucție, au fost singurele care au dat un semn de slăbiciune, presărând trotuarele cu tencuiala vârstei seculare. Ora unei dimineți devreme, 2.11, într-o zi de sâmbătă, a făcut ca strada să fie pustie sau lipsită de agitația unei după-amiezi dintr-o săptămână firească de an 2016.

Mobilizarea Inspectoratului pentru Situații de Urgență a fost un prilej de analiză la cald, mai bună chiar decât aceea datorată verificărilor din timpul alarmelor de probă, de această dată nimeni neștiind nimic, totul fiind dictat de hazard, de Natură, fără ca cineva să aștepte cutremurarea pământului. Chiar dacă este timpul unui cutremur semnificativ, dacă ar fi să ne amintim de ceea ce ne tot spun specialiștii în fizica pământului, la nivel de predicție. (Anii 1940, 1977 au fost ani cu cutremure de peste 7 grade pe scara Richter). Ar fi trebuit ca în 2014 să avem de asemenea un cutremur semnificativ, de peste 7 grade pe scara Richter. În acel an a fost doar un cutremur de 5,7 grade, iar anul acesta de 5,3 grade. Aceeași specialiști susțin că aceste cutremure, de sub 6 grade, au rolul binefăcător de a oferi tensiunilor din scoarța pământului posibilitatea ”calmării”, astfel încât, să nu mai existe acumulări de tensiuni care ar provoca, în cele din urmă, descătușarea majoră a dezastrelor, compatibile calamităților naturale, pe care nimeni nu le prevede, nimeni nu le poate contracara.

Cutremurul face parte din acea categorie de atacuri ale Naturii față de care omul își prezintă neputința și rugăciunea înălțată înspre iertarea lui Dumnezeu, singurul în măsură să oprească stihiile Naturii, fie că se numesc cutremure, viituri, uragane, secete etc.

Revenind în spațiul public trebuie să fim conștienți că, alături de această revoltă a Naturii, mai există un flux energetic care ne poate cauza aceleași efecte negative, atâta timp cât suntem pur și simplu victimele unor furturi energetice, plasându-ne în zona de influență a ”vampirilor energetice”, a acelor persoane care ne încarcă, prin atingere, cu energii negative, greu de contracarat.

Nu trebuie să uităm că suntem un popor optimist, plin de umor, un popor pentru care ironia joacă un rol important în a gestiona momentele delicate pe care viața nu  le mai poate ascunde. Astfel, imediat după cutremurul din 24 septembrie 2016, imaginația creatoare a poporului român, prin creatorii ei anonimi, a născut o primă reacție: ”La acest cutremur, de când Iohannis este președinte, e prima dată când încep să se miște lucrurile!”

Cu sau fără mișcare, acest cutremur, chiar dacă a fost mai mic decât cel din 2014, a produs o trezire mai mare, mai abruptă, mai fermă. Poate și pentru că suntem în an electoral. Poate și pentru că, fiind la o oră așa de matinală, nu a fost surprins în direct de nici o televiziune națională.

Cred că principala cauză a discuțiilor declanșate post-cutremur s-a datorat mai ales acelui aer de ușurare, pe care edilii orașelor l-au expirat, neavând victime de îngrămădit în conștiința lor, de responsabili față de viața locuitorilor comunităților pe care ei le gestionează.

Cutremurul a trecut. Au mai trecut și două replici ce au urmat sau o replică și un nou cutremur de 3,2 grade pe scara Richter. Un cutremur ce ține doar de palmaresul numărului de cutremure, întregind activitatea seismică din Munții Vrancea, la cote ne alarmante. Cu cât avem mai multe cutremure de 3-4 grade pe scara Richter, cu atât vom avea mai puține cutremure majore, de peste 7 grade, care ne-au adus urgia în majoritatea caselor, cu spaima și, mai ales, cu inimi cernite de victimele nevinovate ale mișcărilor telurice.

De această dată a fost un semnal. Cine știe ce va mai urma!

ADI CRISTI