”GHIȚĂ, TE-AȘTEPT DISEARĂ LA PORTIȚĂ”

Scena politică românească nu poate fi confundată cu nici o altfel de scenă, de la iarmaroc și până la Carnnigi Hall. Este ceva aparte, ceva inconfundabil, ceva irepetabil.

Nici bine că nu se termină un număr, că imediat apare o altă reprezentație care îți taie respirația, te năucește, te face să te crucești. De la demisia lui Gabriel Oprea se sare la demisia lui Mihai Răzvan Ungureanu și imediat, după colț, autodenunțul lui Sebastian Ghiță, care a adus-o între corzi, de această dată, pe Laura Codruța Kovesi, șefa luptei împotriva corupției din România, într-o postură surprinzătoare de plagiatoare a tezei de doctorat.

Pe 24 august 2012 decizia comisiei care a studiat această plângere privind plagierea tezei de doctorat de către Laura Codruța Kovesi a găsit-o nevinovată pe doctorul în drept Laura Codruța Kovesi.

După mai bine de patru ani sare din nou în mijlocul scenei deputatul Sebastian Ghiță cu un autodenunț prin care se recunoaște că de fapt comisia care s-a pronunțat în favoarea tezei de doctorat, prin fals și uz de fals.

Evenimentele încep să se precipite de la o oră la alta. Kovesi nu recunoaște plagiatul, susținând că: ”Nu am plagiat. Lucrarea îmi aparține 100%. Sunt afirmații defăimătoare”. CSM îi ține isonul (fără a se sinchisi să declanșeze o minimă anchetă, după aceste noi elemente apărute în spațiul public), rezumându-se în a cita din documentația cu care Laura Codruța Kovesi s-a apărat acum patru ani.

De această dată toate tunurile sunt puse pe șefa DNA. Oare de ce? Nimeni nu o mai susține astăzi așa cum a fost susținută în 2012. Nici măcar președintele Klaus Iohannis nu a atacat-o, în stilul în care l-a atacat pe Victor Ponta și pe ceilalți ”plagiatori”, cu care a intrat în conflict pe teme politice.

Astăzi, după ce Mihai Răzvan Ungureanu și-a dat demisia (sau a fost obligat să o facă), iată că probleme începe să aibă și Laura Codruța Kovesi, care nu de mult a reușit să-l arate cu degetul pe șeful spionilor precum că nu ar fi fost străin de acțiunea israelienii de la Black Cube, în care era ea vizată. MRU a căzut, se pare că se încearcă și aruncarea în aer a scaunului șefei DNA.

Simpla mutare pe care a încercat-o deputatul Sebastian Ghiță a prins pe mulți demnitari cu plămânii goliți de aer, în stare de sufocare, mai ales că auto denunţătorul nu a ezitat să amintească faptul că, nu a fost singurul care a măsluit raportul comisiei, că în această acțiune de ajutoare au participat mai mulți demnitari ai statului și mai multe instituții ale statului (sic!).

Cel care sare ca ars, ”inventatorul Laurei Codruța Kovesi, în postura acesteia de șefă a DNA”, Traian Băsescu nu mai vrea să o ajute, nu mai vrea să o salveze, nu mai vrea să o susțină. Vrea să o strivească, atâta timp cât descoperă în ”opera lui de artă” o slugă care servește și pe la alte mese, nu doar pe la cele frecventate de fostul președinte al României, Traian Băsescu, cu atât mai mult cu cât opera lui i-a distrus în cele din urmă familia (frate, fiică, ginere, nepot). Vorba lui Miron Radu Paraschivescu, ghicită în spirit de parodia lui Marin Sorescu, vine să confirme ciudata stare: ”Stăteam noaptea amândoi, / Bibilică, bibiloi, / Ningea lună peste noi. / Eu credeam că mă iubeai, / Dară tu mă sărutai, / C-o mână mă mângâiai, / Cu alta cotrobăiai. / Boarfo! Nu ţi-am zis şucar / Să bagi mâna-n buzunar? / Cum putut-ai să te-nduri / Să mă-nşeli şi să mă furi?” Acum Traian Băsescu este pe punctul de a lovi năprasnic în Laura Codruța Kovesi: „În 2016, dna Kovesi şi-a permis să ridice telefonul de convorbiri operative şi să sune la un demnitar român şi să-l ameninţe că dacă se reia cercetarea pe teza ei de doctorat vor fi arestări. Sunt constrâns de riscul ca respectivul demnitar să spună nu, eu doar semnalez gestul, nu dau nume. Poate fi ministru al Educaţiei, poate fi un om cu o altă funcţie înaltă… Telefoanele operative nu se înregistrează. Acolo se discută şi secrete de stat, nu numai interesele doamnei Kovesi”.

Suntem deja în rostogolire: încep să mai apară nume: Florian Coldea, Mircea Costoiu, astfel încât cercul se mărește.

Din întunericul nopții se aude glasul cald și prietenos al Laurei: ”Ghiță, te-aștept diseară la portiță”!

ADI CRISTI