24:ORE Cotidianul 24:ORE Iasi
A început să curgă Raiul pe pământ. Mai precis, în spațiul mioritic al promisiunilor electorale. Este partea cea mai strălucitoare și mai plină de speranțe, destinată unui electorat aflat la limita răbdării de mai bine de un sfert de veac. Muzica este definită, printre altele, ca fiind ”sunetul care ne gâdilă în mod plăcut urechea”, în timp ce promisiunea electorală este ”realitatea care nu va fi niciodată reală”, ea existând cu desăvârșire în partea noastră de iluzie, de Fata Morgana. Cu toate acestea ne place să auzim, să ni se spună cât de bine o vom duce dacă îi vom vota pe unii și cât de rău ne va fi dacă îi vom vota pe ceilalți. Acest avertisment are un dublu sens, fiind folosit de toți competitorii care contează în opțiunea electoratului.
Președintele face o precizare de bun simț, chiar dacă ea ar putea să atace voința majorității, referitoare la desemnarea premierului din rândul ”penalilor”. Nu aș vrea să trec mai departe, făcându-mă că nu observ marea confuzie în care ne plasează Klaus Iohannis. De aceea, mă voi folosi mai întâi de o întrebare retorică: ”Mai este valabilă sau nu prezumția de nevinovăție? – definită în termenii preciși: ”Nici o persoană nu poate fi considerată vinovată decât în urma unei decizii definitive a unei instanțe de judecată”. Dacă da, impunerea prezidențială nu-și are rostul pentru persoanele împotriva cărora a început o urmărire penală, persoane care apar în spațiul public ca fiind nevinovate, beneficiare a drepturilor și libertăților garantate prin Constituție, inclusiv a dreptului de a fi ales. Persoanele deja condamnate (dacă prin dispozitivul sentinței nu este prevăzută interdicția de a beneficia de o serie de drepturi civile, cum ar fi acela de a alege și de a fi ales), care și-au ispășit pedeapsa, nu pot fi împiedicate de nimeni, nici măcar de președintele țării, să participe la un scrutin electoral, în calitate de candidați, astfel încât poporul suveran să decidă dacă îi vor vota sau nu.
Declarația prezidențială devine astfel grăbită și lipsită de conținut, de acel conținut care să răspundă la rigorile constituționale, plasându-ne din nou în rândul țărilor bananiere până la un anumit punct care, de asemenea, suportă un comentariu.
Dacă precizarea prezidențială ar fi fost doar o sugestie, făcută celor care ”se pot simți cu musca pe căciulă”, invitându-i la o mai atentă evaluare morală a gestului lor, ar fi fost o cu totul altfel de presiune, pe care conștiința proprie a cetățeanului o poate evalua, luând decizia cea mai bună pentru el, fără a periclita ideea de libertate de exprimare, libertate de opinie și, mai ales, de libertate de a se supune votului popular.
Președintele Klaus Iohannis a derapat pe o înțelegere limitată a rigorii de moralitate, pe care ar trebui să o aibă un cetățean, ales în urma unui scrutin național, prin vot popular. Președintele, la rândul său ales de popor, nu poate fi cenzorul alegătorilor, astfel încât afirmațiile sale, referitoare la ”nu voi desemna un urmărit penal sau un condamnat, pentru funcția de prim ministru”, devin insuficiente, populiste și greu de susținut prin argumentele literei și spiritului Constituției României.
Revenind la ”Raiul care a început să curgă pe pământ” al promisiunilor electorale, desenate în programele electorale ale PSD și PNL, constatăm că, dacă se va întâmpla ceea ce promite PSD e un semn semnificativ înspre un nivel de trai mai bun decât cel de azi. În contrapartidă, liberalii ne vor trimite la școală de la patru ani (sic!), gândind poate că instrucția la noi este deficitară, simțindu-se nevoia unei școlarizări mai din timp, chiar dacă o astfel de propunere îl va deposeda pe copil de bunul cel mai de preț al vieții, copilăria. Hai să fim serioși și să vedem totuși de unde vine răul cel mare, ce ne face pe noi să fim atât de tributari hei-rup-ismului, uneori benefic pentru lupta cu Natura, dar alteori dezastruos, atunci când politicienii se cred buricul pământului, altul decât cel poziționat în Biserica Mormântului Sfânt, de la Ierusalim.
Promisiunile în sine sunt tentante, omenești, greu de refuzat, mai ales că, în marea lor majoritate, efecte aplicării acestora se vor vedea imediat în creșterea bunăstării celor mulți. PSD a mai demonstrat că știe să-și onoreze promisiunile, drept pentru care devine credibil și de această dată. Așteptăm că vedem ce ne mai promit liberalii, după ce le va trece nebunia cu încolonarea prichindeilor de patru ani în curțile școlilor.
ADI CRISTI
