Liberalii nu se astâmpără. Vor să se joace cu focul în condițiile în care cei de la ISU le tot atrag atenția că în atmosferă sunt cantități impresionante de vapori inflamabili. Ei vor să iasă în piața publică cu 50.000 de nevinovați, care să se manifeste în favoarea Guvernului Cioloș (SIC!) În aparență acest fapt nu poate fi decât unul banal, pașnic, greu de confundat cu amorsarea unei bombe atotdistrugătoare.
De când Alina Gorghiu a preluat conducerea (de capul ei) a PNL tot mai multe onomatopee, scoase de efortul extrem al doamnei președinte de partid, de a produce ceva perceptibil, fără ca sunetul sau articulația să pară ceva inteligibil, vin să confirme capacitatea ei de a analiza prima propoziție emisă: ”Ana are mere!”, echivalentul lui ”Alina are Cioloș”, fără ca Ana să fie Alina sau merele Cioloș. Totul ar trebui să fie înțeles pur întâmplător, spațiul în care hazardul este cel care ne limitează și, în același timp, ne delimitează de tot ce se întâmplă în jurul nostru sau chiar cu noi.
Ideea e că PNL vrea să-și asume sprijinirea Guvernului Cioloș, chiar și în acest moment de bilanț, când restul forțelor politice sesizează nu numai o mare trădare a tehnocraților (care încep să-și arate din ce în ce mai mult lenjeria intimă a politicienilor), cât și o mare trădare a liberalilor, care au dat USL-ul din mână pe cioara (Cioloș) de pe gard, fără a avea ceva cu blondul personaj, de altfel bun gospodar și greu de urnit, chiar și de președintele lucrului bine făcut, Klaus Iohannis.
Să nu se înțeleagă greșit acest comentariu de bun simț, îndrăznit a fi făcut întru apărarea Alinei Gorghiu, femeia pe care fatalitatea o prezintă a fi mai mult ambițioasă decât naivă, mai mult lipsită de scrupule, decât inocentă. Lider politic de conjunctură (fără a clama o oarecare oportunitate – mai precis o inoportunitate), Alin Gorghiu, rămasă singură, unică, doar cu sinele ei, la conducerea PNL, încearcă să probeze această libertate de a decide după formula ”este timpul să comand tot ce-mi dorește inimioara, suflețelul și poftele gastronomice”. O astfel de libertate asumată poartă cu sine (la pachet) și dezastrul iminent pe care o inocentă, o zglobie și o inconștientă pot să pună mână de la mână și să producă un dezastru mai mare decât l-ar produce explozia unei bombe atomice de ultimă generație.
Se spune că, uneori, cuvintele pot să rănească mai mult decât reușesc să o facă armele sau alte obiecte contondente. Lovitura de cuvânt poate fi aproximată cu ”pălitura de osândă” pe care o gestionează frații noștri de dincolo de Prut, în termenii lui iaca amu ia se întâmplă grozăvia văzută de nevăzute palide umbre.
Accentele grave din glas și din gândirea Alinei Gorghiu ating zonele periferice ale stridenței greu de suportat, mai ales atunci când încearcă să îmbrace partidul în hainele victimei terfelite de Primarul General al Capitalei, de exemplu, imaginându-și că Gabriela Firea ar face ceea ce ea ar fi fost în stare să facă, dacă ar fi trebuit să aprobe mitingului cu cele 50.000 de victime, chemate la București să strige în favoarea guvernului (sic!) Un miting mai rar, ce riscă să se transforme în opusul așteptărilor (dacă, din reflex, manifestanții vor striga ceea ce se strigă, de regulă, în piețele publice: ”Jos Guvernul”! și nicidecum: ”Sus Guvernul Cioloș”!
Nu știu dacă, un astfel de miting nu va fi un exercițiu de sinucidere în direct. Dezastrul guvernării Cioloș, căruia unii îi vopsesc gardul, este lipit de PNL, ca marca de scrisoare, de chiar Alina Gorghiu, prin această ieșire în stradă care, de fapt, se dorește a creiona simbolistica ieșirii PNL din rândul partidelor care contează, demolând ultimele ruine ce mai aduc aminte de Marele PNL, cel adevărat, ce ține de Brătieni și nicidecum de parodia produsă prin împreunarea a doi homosexuali, cu speranța că vor avea un viitor cu ochii lui taică-su și deșteptăciunea mă-sii, când ambii, așa zișii părinți, sunt… inconștienți de scapără!
Evident că nu am nimic cu bolile mintale, cu poponarii de pretutindeni, chiar dacă, în parabola pe care am folosit-o, pentru a explica și pe înțelesul Alinei Gorghiu, cum stă treaba cu PNL 2016, m-am folosit de libertatea de a călării tot ceea ce poate fi călărit. Dar, cu Alina cum rămâne? Ce rol mai are ea într-o astfel de poveste cu bărbați pentru bărbați?
ADI CRISTI