Beneficii ale unei intervenții precoce asupra autismului

 

O intervenție precoce, de la vârsta de 2 ani, pentru a ajuta la îmbunătățirea comunicării dintre părinți și copilul lor autist permite diminuarea simptomelor autismului, cu rezultate care persistă șase ani după perioada de intervenție, se arată într-un studiu britanic publicat miercuri de revista medicală The Lancet, citată de AFP.

Studiul compară 152 de copii împărțiți în două grupuri, unul beneficiind de intervenție precoce și celălalt aflat în grija centrelor de specialitate. Copiii au fost urmăriți timp de șase ani după încheierea acestei intervenții.

Potrivit revistei, studiul este primul de acest tip care identifică un efect pe termen lung al unei intervenții precoce pentru autism. Rezultatele sunt „încurajatoare”, estimează autorul studiului, profesorul Jonathan Green (Universitatea din Manchester), care subliniază o ameliorare pentru principalele simptome ale autismului. Totuși, el a atras atenția că nu este vorba de „un remediu”, în sensul că acești copii care au demonstrat ameliorări au prezentat în continuare simptome în proporții variabile.

Practic, clipuri video ale unor părinți care interacționează cu copilul lor sunt comentate de terapeuți cu scopul de a-i ajuta să comunice mai bine cu acesta.

Părinții participă la 12 ședințe de terapie timp de 6 luni, urmate de sesiuni lunare de susținere ulterioară. Pe de altă parte, părinții au fost de acord să acorde zilnic între 20 și  30 de minute din timpul lor unor jocuri planificate alături de copil. Un număr de 152 de copii autiști cu vârste cuprinse între 2 și 4 ani au fost împărțiți prin tragere la sorți pentru a beneficia timp de 12 luni de intervenție precoce sau de tratament obișnuit.

În mod global, autorii au observat o reducere cu 17% a procentului de copii prezentând simptome grave în grupul de intervenție, comparativ cu grupul obișnuit. În timpul ședințelor, în grupul de intervenție s-a observat o ameliorare a comunicării cu părinții lor. S-a remarcat totodată și o îmbunătățire a relațiilor cu ceilalți copii, în comunicarea socială și în comportamentele repetitive.

Totuși nu s-a observat o diferență semnificativă privind sănătatea mentală a ambelor grupuri de copii (anxietate, depresie, tulburări de comportament…). Pe măsură ce cresc, acești copii vor avea în continuare nevoie de sprijin în numeroase aspecte ale vieții lor, notează autorii, care lucrează pentru îmbunătățirea metodei lor, încheie AFP.