Locurile eligibile pe listele de candidați pentru alegerile parlamentare din 11 noiembrie 2016 continuă să spele rufele murdare ale partidelor în public. Greii liberali, ajunși dinspre PDL în Marele Partid, se văd, unul câte unul, decapitați sau pur și simplu ridiculizați (cum este Petre Roman de către Roberta Anastase, în lupta acestora pentru un loc eligibil pe listele de la Prahova). Să nu fiu înțeles greșit, multe motive supuse criticii mi-au fost sugerate de activitatea politică a fostului prim ministru al României, autorul celebrei fraze ”industria României este un morman de fier vechi”, frază care poate marca momentul în care a început prăduirea țării, majoritatea industriei României fiind dată efectiv la fier vechi.
În timp, Petre Roman nu a reușit să-și dea seama de gravitatea greșelii sale, chiar dacă, din acel moment de start, al anului 1990, putem vorbi de marea hoție dâmbovițeană, De atunci români au început să fure nu un ou, nu bou, ci o țară întreagă. Au început să fure cu țara, beneficiind de o puternică disoluție a statului de drept, aflat în formare, din alergare, cum tot din alergare românii au început să învețe ce înseamnă să fii liber, ce înseamnă să ai dreptul la opinie, dreptul la revoltă, dreptul la exprimare liberă, neîngrădită și necenzurată de nimeni.
Dincolo de această rememorare mai trebuie să adaug de ce mă simt revoltat de alegerea liberalilor, care l-a înlocuit pe Petre Roman (așa cum a fost el) cu Roberta Anastase, una dintre marile dezamăgiri ale ”generației tinerilor politicieni” ai anilor 2008 (cel puțin), un antitalent politic de primă mărime, demonstrat în nemuritoarea probă cu numărarea voturilor în Parlamentul României, moment de vârf al carierei fostei miss a România din 1994, la 18 ani, pe care liberalii au condamnat-o la acel moment și care astăzi o plasează din nou în Parlamentul României! Este adevărat, la Senat și nu la Camera Deputaților, al cărui președinte a fost la 32 de ani.
Tot în rândul nemulțumiților liberali, proveniți din scoaterea roșului din portocaliu (pentru a da galben liberal), vine și Gheorghe Ialomițeanu cu o supărare strigată înspre un alt Gheorghe (de această dată Falcă), pentru eșecul de a nu mai fi și el, pe listele parlamentare, pe un loc eligibil.
De fapt, toți acești supărați, care nu se mai regăsesc astăzi, indiferent de partid, pe locuri eligibile, ar trebui să-și asume prin forțe proprii, performanțele partidului, astfel încât să aducă voturi la partid atât de multe încât și locurile lor codașe să devină eligibile, cu atât mai mult cu cât ei sunt cei care au adus faimă sau rușine partidului în mandatul aflat încă în desfășurare.
Și acum, modul în care s-au format (sau încă se mai formează) listele de partid pentru noile alegeri generale, ne face să fim la fel de suspicioși, atâta timp cât ne aflăm deja în cealaltă extremă dați cu capul de pereți, când vezi că liberalii, de exemplu, mizează pe candidați noi nouți, care nu au habar de ce poate să însemne munca legislativă, care sunt, într-adevăr, noi nouți, nepătați și ne violaţi de nici o încetineală de furtișag, alături de alți naivi care, așa cum arătam, au calitatea de cunoștințe, rude, prieteni, fără ca știe cum se schimbă ceva profund în această țară.
Dar, pentru că ne-am întors la turmă, la listele de candidați, electoratul nu se mai poate exprima pentru un candidat anume, votul său fiind un vot pentru partid, astfel încât partidul singur își asumă politic listele de candidați.
Actorii care sunt deja aliniați în backstage sunt: PSD, PNL, ALDE, PMP, PRU, USR, UDMR. Sondajele de opinie lasă să se înțeleagă că se pot forma două grupări politice, care ar putea să-și asume următoarea guvernare a țării: Avem astfel, pe partea stângă a eșichierului politic posibila coaliție: PSD, ALDE, PRU, iar pe partea dreaptă PNL, USR și UDMR. PMP dacă va intra în Parlament, va accepta să susțină un guvern, doar în cazul în care prim ministru va fi numit Traian Băsescu, altfel rămânând declarat în opoziție.
Tot la nivelul incertitudinii trecerii pragului electoral sunt și partidele USR și PRU, partide care nu au reușit să fie convingătoare, prin trecerea unei probe de foc a votului popular (USR manifestându-se doar a nivelul Capitalei, la alegerile locale din vara acestui an).
UDMR va fi și de această dată prinsă în corzi de inabilitatea politicienilor săi, de a deveni după 27 de ani, un partid european și nu o găselniță etnică, cu un discurs mult radicalizat, discurs ce are șanse să lucreze pe gratis pentru Partidul România Unită (PRU), de exemplu.
Dintre noii veniți (de la un mandat la altul) cred că doar ALDE poate miza, fără emoție, pe intrarea ”adevăraților liberali” în Parlament.
Dar, nu putem să nu știm că totul se joacă pe scena politică, acolo unde votul va trasa noile granițe dictate de voința electoratului.
ADI CRISTI