Scleroza multiplă- una dintre cele mai comune boli ale sistemului nervos central

 

 

Scleroza multiplă (SM) este una dintre cele mai comune boli ale sistemului nervos central (creierul şi coloana vertebrală), fiind o boală neurologică cu o stare demielinizanta inflamatorie , cel mai frecvent diagnosticată la adultul tânăr de vârstă mijlocie.

Mielina este un înveliş gras care izolează nervii, având un rol similar cu izolaţia unui fir electric, permiţând nervilor să transmită impulsuri foarte rapid.Viteza şi eficientă transmiterii acestor impulsuri nervoase stau la baza mişcărilor line, rapide şi coordonate fără un efort conştient.

În scleroza multiplă, inflamaţia determina mielina să dispară.

În consecinţă, impulsurile electrice care călătoresc de-a lungul nervilor scad şi devin mai lente. În plus şi nervii au de suferit.Pe măsură ce nervii sunt mai mult şi mai mult afectaţi apar tulburări ale funcţiilor care sunt controlate de sistemul nervos, cum ar fi vedere,vorbire, mers, scris, şi memorie.

Locurile în care mielina a dispărut (leziuni sau placi) apar ca zone întărite (cicatrici): în scleroza multiplă aceste cicatrici apar în perioade diferite, în zone diferite ale creierului şi ale şirei spinării – termenul de Scleroza Multiplă însemnând literal “multe cicatrici”.

De obicei, o persoană este diagnosticată cu scleroza multiplă între 20 şi 50 de ani, dar scleroza multiplă a fost diagnosticată şi la copii şi vârstnici. Riscul de apariţie a acestei afecţiuni este de două ori mai mare la femei decât la bărbaţi.

Este o boală ale cărei cauze sunt încă necunoscute, diagnosticarea fiind dificilă, putându-se pune în timp. Prognosticul este imposibil de prevăzut, vindecări totale ale bolii neexistând până în prezent.

Boala evoluează în pusee, unele cu remisie aproape totală, altele cu progresie continuă, creând forme benigne, respectiv forme grave. De aceea, în întreaga lume, bolnavii cu SM sunt consideraţi persoane cu dizablitati deosebite, în evoluţie, care trebuie să beneficieze de tratament toată viaţa.

Cu toate progresele obţinute până azi în ceea ce priveşte demielinizarea şi suferinţa axonală, există multe necunoscute cu privire la evoluţia SM şi soluţiile terapeutice cele mai adecvate.