CU PATRIA ÎN BRAȚE (III)

6.

astăzi vorbim despre lucrurile nevorbite

cum mai sunt tăcerile din genunchi

sau iubirile nezidite

 

vorbim despre ceea ce dragostea

nu ne-a dat voie să ținem minte

cum nici închisorile nu ne-au dat voie

să prindem pasărea în zbor

neavând ochii adâncimi de morminte

 

vorbim despre patrie

cum mai putem vorbi despre deșteptare

despre trezire sau renaștere

cum mai putem vorbi despre Îngerul Gabriel

care ne aduce vestea

și ne scrie povestea

între cei pedepsiți să fie stea

la rândul veșniciei să stea

 

învățăm să vorbim despre ce am uitat

de ridicol purtat prin piețele publice

cum a fost năucită patria

în care poporul era atât de confuz

având locul inimii spulberat

de mintea bolnavă a unui obtuz

 

astăzi vorbim despre țară

cu aceeași ușurință a curcubeului

să dea roată peste noi

strălucindu-ne dragostea

și amintirea

că acasă, în patrie, eroii nasc eroi

7.

Cântecul avea nevoie și de cuvinte

chiar dacă melodia

ocupa întregul spațiu

cum doar lacrima mai știe

să umple ochii până la durere

 

în cuvinte s-a produs o insurecție armată

cu arestări peste noapte de sensuri pierdute

cu limba de lemn putrezită și smulsă

 

spații generoase au fost eliberate

și date adevăratelor cuvinte

simțitoare

să-și ocupe fiecare poemul trăit

oferind aerului prospețimea necesară

muntelui, câmpiei, apelor repezi

sau valurilor mării

 

într-o astfel de poveste mi-am găsit

cuvintele salvate la mal

odată cu cântecul care ne invita la trezire.

Într-adevăr, aveam nevoie de cuvinte

pentru că imnul țării se sprijină pe cuvinte

înălțându-se o dată cu privirea poporului meu.

8.

Fiecare își are iubita pe care și-o alege

și dragostea pe care o merită

 

nu tot timpul ce ai ales

este și ceea ce ai fi meritat să primești

 

dragostea de țară nu te invită în pat

și nici nu-ți face copiii

este o dragoste dezinteresată

în care tu ești cel care dă

doar pentru ca țara să se simtă bine.

 

ADI CRISTI