ATENȚIE LA COTROCENI, PERICOL DE EXPLOZIE

Umilință și batjocură. De ziua națională a României, românii au fost supuși gestului de aroganță al președintelui Klaus Iohannis. Nu am vrut să tulbur odihna bine meritată a conaționalilor mei, amânându-mi acest comentariu acid, pentru prima zi lucrătoare, după mica vacanță datorată zilei naționale.

Parcă nici pe vremea președinției lui Traian Băsescu, atunci când am acuzat aceeași atitudine degradantă, față de poporul al cărui președinte a fost, nu a intrat în această flagrantă nesimțire de a discredita dreptul tuturor românilor de a participa la ziua lor națională.

Klaus Iohannis ne-a confiscat nu numai poporul, nu numai politica, dar și ziua națională. De la partidul său, la guvernul său, de la ziua națională a României a sa la…oare ce va mai urma?

Devine din ce în ce mai suspectă victoria lui Klaus Iohannis în turul al II-lea al prezidențialelor din 2014. Devine din ce în ce mai inexplicabilă pasivitatea societății civile! Apropo…Care societate civilă? Dacă ar trebui să ne încăpățânăm să credem că poporul român s-a deșteptat, că este în măsură să reacționeze în stradă, acolo unde nicușorii dan s-au jucat cu clotildele, culese de prin toate arhipelagurile lumii și aduse pe malurile Dâmboviței, să întregească corul bucătăreselor din Piața Matache, am fi de-a dreptul naivi și ridicoli. Nu mai putem să stăm liniștiți, în nesimțire. Să-l lăsăm pe Klaus Werner să ne ia toate jucăriile și să ne lase în pielea goală. Este timpul să-i tragem scaunul de sub el și să-i arătăm ușa, chiar dacă în C.V.ul său ne povestește că el este aici de la 1600. Chiar și așa, ar trebui ca Wernerică să se lupte pentru reîntregirea familiei, atâta timp cât părinții săi, oameni cu bunul simț la ei, îl așteaptă de mult în Germania, să aibă și ei un ajutor la bătrânețe, căci, salvă Domnului, au crescut un băiat mare și mândru, numai bun de sprijinit bătrânii care vor (sau nu) să traverseze strada.

Are neamțul acesta cu buletin de român o ură în el atât de  mare că, dacă ar fi după el, ar mitralia (așa cum au mai făcut-o înaintașii săi) întregul popor român, pentru necazurile care i le-au scos în cale, de la casele sale din Sibiu, cumpărate din meditații (date cu sacrificarea timpului său liber, care au afectat-o profund pe Carmen, neglijată și abandonată, așa cum a fost obligat, tot de poporul român, să o țină închisă în casă) și până la cele returnate urmașilor organizației naziste. Și ce dacă băbătiile care locuiesc deasupra băncii austriece, de pe urma căreia el Klaus Werner câștigă cât să-i ajungă de o cinzeacă, protestează că el nu vrea să fie de acord cu hotărârea unei instanțe de judecată, care pur și simplu ”i-a furat sursa de venit ilicit”?  Cum să rămână el, neamțul din Sibiu, fără bani obținuți din jecmăneală?   Ce vor spune cei care l-au învățat să asuprească un popor de câteva sute bune de ani? Cine se crede acest popor de slugi să-l ia la rost? Că-i bagă judecătorii pe gât să-i scoată tot ce a înghițit el și strămoșii lui? El, Klaus Werner Iohannis, să fie târât prin tribunale și acestea să le dea dreptate babelor, care nu înțeleg că el este acum președintele țării?! El este cel care decide, cel care dispune, cel care își face meandrele, cel căruia nu-i pasă ce zic unii sau alții, atâta timp cât se face doar ce el hotărăşte (sic!)

Atitudinea din ce în ce mai agresivă a lui Klaus Iohannis, față de poporul român, devine nu numai periculoasă, dar poate fi acuzată de inconștiență crasă, atâta timp cât gesturile prezidențiale nu mai au nimic în comun cu ceea ce vor românii, dar mai ales cu ceea ce a promis candidatul de atunci alegătorilor.

Primul pas, pas cu pas, partidul meu, guvernul meu, iată, au ajuns să fie ziua mea națională a României, zi în care el a fost totul, el a dat invitații, el a depus singura coroană la Arcul de Triumf. El a fost neamțul care singur a sărbătorit oficial ziua națională a României. În apropierea sa, dar făcând parte dintr-un alt film, au asistat la parada militară românii get beget, românii cu dragoste de țară, românii care au evitat să pângărească ziua în care pe stradă sau în încăperi se auzea: La mulți ani, de ziua României! – fie că era vorba de tineri sau de vârstnici, fie că era vorba de oameni simpli sau de politicieni, evident alții decât cei care s-au vândut neamțului.

Klaus Iohannis începe să devină nu numai rușinea poporului român, dar și bomba cu efect întârziat, care a fost deja amorsată. Atenție la Cotroceni, pericol de explozie!

ADI CRISTI