Liviu Dragnea joacă tare. Reușește să ne creeze convingerea că este deasupra tutore celor care îl vorbesc pe la spate sau chiar în față, nereușind să-l înțeleagă în ceea ce acesta ne spune. Chiar dacă nu vorbește deslușit, Liviu Dragnea nu ezită să ne aducă ”pe drumul cel bun”, așa cum mai sunt ajutați bătrânii să traverseze strada, chiar și atunci când nu au această intenție. De la nivelul poziției sale de condamnat (chiar și cu suspendarea pedepsei de un an de închisoare, pentru o faptă care nu a putut fi demonstrată, într-un proces care iată, acum, când ar fi trebuit eliberat, nu există nici măcar motivația acestei dubioase sentințe) Liviu Dragnea are ambiția de a se prezenta societății ca un om pe care pedeapsa l-a redat societății, recuperându-i sau întărindu-i calitățile etice și morale, ca un produs de care societatea se poate servi în continuare. Greșeala asumată prin pedeapsă face parte din acea categorie de învățătură de minte ce nu are neapărat în ea iertarea creștină, cât mai ales conștientizează sub formă de promisiune că repetarea acesteia nu va mai fi posibilă, oferind ființei umane nu numai dreptul la greșeală, cât mai ales capacitatea de a învăța din greșeli, fără ca acestea să fie o scoatere din evidența populației a celor recuperați, cu vădita intenție de a fi redați societății fără pată și fără urmări.
Noua imagine a lui Liviu Dragnea, ca om detașat, plin de smerenie și fără ambiții stridente și greu de motivat prin prisma moralei creștine, de exemplu, vine să ne surprindă nu față de posibila sa revenire, cât mai ales față de așteptările semenilor, cei care nu înțeleg cum de un om care deține o astfel de putere se leapădă de rezultatul voinței electoratului (demisionând din Parlamentul României, înainte de a-și începe activitatea în noul mandat), doar pentru a demonstra că el are forța necesară pierderii unor favoruri materiale, doar pentru a-și apăra un principiu enunțat, referitor la raportarea câștigului său apărat de lege, față de o pensie de 800 de lei a unui simplu cetățean sau a unui venit, de 450 de lei, al celui care nu reușește decât să primească acest ajutor bănesc de la stat.
De asemenea, liderul PSD încearcă să înlăture nervozitatea și aiureala ce a cuprins în special iminenta opoziție a liberalilor și băsiștilor, acompaniați de incoerenții useriști, evitând să facă jocurile lui Klaus Iohannis, acest președinte care ne demonstrează că nu are anvergura pe care ar trebui să o aibă un șef de stat, limitându-se la tot felul de jocuri de gleznă în culisele puterii, eșuând lamentabil într-o serie de ieșiri publice, care nu-i poate reda decât micimea gândirii lipsită de temei, accentuând doar ritmul săltăreț al unor scene spectaculoase, evident lipsite de conținut, asemenea baloanelor de săpun.
Față de acest preparat, pe care l-a adus în prim planul formării noii majorități, care va propune președintelui un candidat pentru funcția de prim ministru, pe care preşedintele să-l desemneze în vederea îndeplinirii viitorului Parlament, pentru alegerea primului ministru, a guvernului și a programului de guvernare, Liviu Dragnea atrage atenția că el va respecta Constituția, legile țării și nicidecum criteriile arbitrare ale președintelui Klaus Iohannis, criterii culese de pe piața răfuielilor politice și încurajate, doar ca demers populist, lipsit de conținut și care intră în flagrant cu nerespectarea drepturilor omului.
Dintr-o dată, Liviu Dragnea se ridică deasupra acestor șușanele, coterii și bârfe cu iz senzațional, lăsând presa, de o anumită factură, să spumege, ”să dea în bâlbâială”, sesizând cum îi alunecă printre degete un subiect de senzație, războiul declarat dintre Klaus Iohannis și Liviu Dragnea.
Acest tip de atitudine este ceva nou în România, cu atât mai mult cu cât, liderul PSD nu a ieșit ostentativ în fața presei pentru a se prezenta a fi urmașul lui Iov, cât mai ales el a demonstrat că prin programul de guvernare al PSD și ALDE, susținut ”la virgulă” se califică să fie un foarte bun prim ministru, chiar dacă propunerea alianţei politice care a câștigat votul majoritar în alegerile parlamentare din 11 decembrie 2011, de 54%, va fi una care să rspecte legile actuale ale țării, precum și Constituția României. După o astfel de intervenție Klaus Iohannis și Traian Băsescu, precum și Raluca Turcan au rămas ca la dentist, cu mâinile pe lângă scaunul ergonomic și cu gura larg deschisă, poate așa le va ieși din gură toate cuvintele de prisos.
ADI CRISTI