LA MULȚI ANI, IISUS HRISTOS!

Nașterea Fiului Domnului este de fapt Începutul. Punctul ce definește spațiul credinței, transformând linia în suprafața cuprinzătoare a smereniei și umilinței, judecate doar în spiritul

în care însuflețirea are rol determinat.

Fecioara Maria, retrasă într-o iesle pentru a-l naște pe Fiul lui Dumnezeu, încearcă să ne dea dimensiunea nu neapărat a sărăciei, cât mai ales a simplității, a gestului firesc ca Neprihănita să-l nască pe Mesia. Acolo unde înțelegerea noastră se oprește, unde totul pare a fi de domeniul imposibilului, ca o femeie, care  nu a cunoscut bărbatul, să de-a naștere unui copil, folosindu-se de Sfântul Duh, intervine supranaturalul, forța pe care o poate folosi doar Dumnezeu și doar el o poate înfăptui și explica.

Dacă ar fi să ne luăm în seamă uimirea și nevoia de a înțelege cum merg lucrurile cu noi și prin împrejurimile noastre, atunci ascultarea lui Dumnezeu nu mai suportă nici un act de răzvrătire, nici o luare în răspăr și nici măcar inițierea unei certe, de pe urma căreia să ne cunoaștem rănile și o dată cu ele miluirea și milostivirea.

Încercăm să domesticim Cuvântul prin supunere și ascultare, astfel încât să înțelegem iubirea dumnezeiască cum mai poate fi înțeleasă povestea. Avem nevoie de pilde și de eroi, cum avem nevoie de repere față de care să ne raportăm încercările de a fi mai presus de noi, fără însă a aspira să fim mai presus de Dumnezeu.

De la ambiție la obrăznicie este drumul pe care riscăm să-l facem, la capătul căruia nu poate să existe decât pedeapsa necruțătoare a păcatului, a pierderii încrederii în forța divină și risipirea noastră, asemenea pulberii de aur împrăștiată de o rafală de vânt sau chiar de ultima noastră suflare.

Sărbătorile de Crăciun sunt de fapt construite pe bucuria Nașterii, pe șansa pe care omul o primește pentru a fi înțeles și ajutat de ”unul de-al lor”, de Fiul lui Dumnezeu, al cărui mamă a fost Fecioara Maria, logodnica lui Iosif din Nazaret.

Textul Evangheliei ne confirmă povestirea:

„Iar în a şasea lună a fost trimis îngerul Gavriil de la Dumnezeu, într-o cetate din Galileea, al cărei nume era Nazaret, către o fecioară logodită cu un bărbat care se chema Iosif, din casa lui David; iar numele fecioarei era Maria.

Şi a zis Maria către înger: Cum va fi aceasta, de vreme ce eu nu ştiu de bărbat? Şi răspunzând, îngerul i-a zis: Duhul Sfânt Se va pogorî peste tine şi puterea Celui Preaînalt te va umbri; pentru aceea şi Sfântul care Se va naşte din tine, Fiul lui Dumnezeu se va chema.

„Maria a născut pe Fiul său Cel Unul-Născut, căruia I-a pus numele Iisus” (Matei 1:25)

„Şi îngerul i-a zis: Nu te teme, Marie, căci ai aflat har la Dumnezeu. Şi iată vei lua în pântece şi vei naşte fiu şi vei chema numele lui Iisus” (Luca 1:30-3)
„Şi a zis Maria: Iată roaba Domnului. Fie mie după cuvântul tău! Şi îngerul a plecat de la ea” (Luca 1:38).

De la această Naștere, timp de 39 de ani, Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, va fi omul care nu va ezita să se întâlnească cu semenii săi și să le atragă atenția că Idolii în fața cărora se închinau, de exemplu, sunt forțele malefice care le seacă energiile, închizându-ne toate căile cu lumea exterioară, înjugându-le toate speranțele și dreptul legitim de a fi liberi să-și aleagă singuri calea.

Acest prunc, născut în Ajunul Crăciunului, va schimba soarta lumii, va da adevăratul sens vieții, fără a o inventa, ea existând încă din sălbăticia și primitivismul lumii lipsită de caractere, de credință în centrul căreia să fie focalizată iubirea dumnezeiască, astfel încât reflexele acesteia să-i ajute pe drept credincioși să descopere adevărul, să deosebească binele de rău, iubirea de ură, oferind cuvântului forța necesară trecerii din gând în povestea vieții.

De la Naștere la Înviere (via Răstignire), de la Înviere la Înălțare creștinul își construiește trecerea prin viață, sub protecția Cuvântului Domnului, dar mai ales aureolat de acea iubire care ne luminează și ne desprinde de inevitabilul întuneric.

La mulți ani, fie ca aceste sărbători datorare Nașterii Domnului să ne aducă mai aproape unul de celălalt și toți împreună să-i dăm voie lui Dumnezeu să ne privească adânc în ochi, iar noi să ne dăm astfel seama că Tatăl Nostru este în noi, ne mai trebuind să-l căutăm prin ceruri.

ADI CRISTI