24:ORE Cotidianul 24:ORE Iasi
O lege a grațierii ar trebui discutată, dar ea nu trebuie considerată o soluție-miracol, afirmă fostul premier Adrian Năstase, într-o postare pe blogul său.
Potrivit acestuia, trebuie luate o serie de măsuri, dar este o greșeală a nu pune chestiunea grațierii într-un context mai larg.
„Nu cele 3000 de persoane ce vor beneficia de lege vor rezolva problema. Sigur că legea este necesară — de ani de zile m-am pronunțat în acest sens — (conținutul ei mai poate fi discutat), dar ea nu trebuie considerată ca o soluție miracol. Procurorul general a vizitat Franța și a aflat că acolo, deși gradul de suprapopulare a închisorilor este de 200%, nu se adoptă o lege a grațierii. Poate că Ministerul justiției ar trebui să organizeze o vizită a șefilor parchetelor la sediul CEDO pentru a afla riscurile legate de hotărârea pilot. Poate că o altă soluție ar fi ca, în măsura în care ar veni o astfel de penalizare, suma respectivă să fie suportată și din bugetul parchetelor. Ar trebui să existe și un tip de solidaritate în zona justiției față de astfel de probleme. Altfel, pare că unii sunt cu valorile și cu americanii (deși nu mai e chiar atât de clar) iar alții cu plata banilor. Ar trebui să ne uităm cu mai multă atenție la ce au realizat canadienii sau norvegienii în domeniul executării pedepselor. Într-un cuvânt, să avem mintea mai deschisă și să încercăm să înțelegem rolul prevenirii și pe cel al reinserției sociale, ca faze anterioare și ulterioare pedepsei. Un astfel de program s-ar putea numi ‘Programul a doua șansă”, afirmă Năstase, în postarea pe blog.
În opinia acestuia, o posibilă lege a grațierii nu ar trebui discutată în afara unei abordări mai largi vizând politica penală a Guvernului.
„Așa cum noul guvern a definit propria sa politică în domeniul salarizării, sau în cel al fiscalității sau…, tot așa ar trebui definită și pusă în aplicare o politică distinctă în domeniul politicii penale”, a adăugat Năstase.
El a menționat că și regimul Băsescu a avut politica sa în acest domeniu, „care s-a caracterizat, în esență, prin campanii anti-corupție, materializate, adesea, în ‘vânătoare de vrăjitoare'”.
„Nu știu dacă au existat efecte pedagogice, dar în mod cert au existat efecte politice și efecte economice nocive — mă refer la decapitarea clasei politice și la destructurarea capitalului național. Nu vreau să spun că activitatea DNA nu era necesară — ar fi și incorect în condițiile în care PNA-ul a fost creat în timpul guvernului pe care l-am condus. Ceea ce nu a fost în ordine — și se vede tot mai clar acest lucru — a fost concentrarea aproape exclusivă, în ceea ce privește politica penală, pe dimensiunea represivă reprezentată de DNA, în jumelaj cu SRI. A fost desființat, spre exemplu, după 2004, Institutul național de criminologie. Noile coduri penale au fost construite ca un complement la Legea 78/2000. În legea de aplicare a codurilor, guvernul Ponta a introdus și dreptul procurorilor DNA de a participa și la faza de executare a pedepselor, deși prin rechizitoriu, teoretic, procurorii DNA se desesizează de dosare! S-a construit, astfel, un ‘câmp tactic’ al DNA, bazat pe dimensiunea represiunii”, a susținut acesta.
Fostul premier consideră că este foarte bine că guvernul Grindeanu dorește o lege a prevenției, astfel încât să fie evitate controalele abuzive ale ANAF, dar se întreabă în context dacă această abordare nu ar trebui transpusă și în domeniul justiției.
„Nu ar trebui reglementate și utilizate în mai mare măsură soluții alternative la pedeapsa închisorii? Nu ar trebui găsite formule de evitare a recidivei? Cât este de fapt nivelul recidivei 30%, cât spune ANP sau 50%, cât spune Dănileț? Chiar nu trebuie puse în aplicare deciziile CCR din domeniul penal? Sigur, șefii parchetelor au propriile păreri în acest domeniu, ținând de specificul activității lor. Guvernul are însă mandatul de a inova, de găsi formule noi, ținând seama de falimentul actualului sistem penitenciar și de riscul ca în câteva luni România să fie condamnată la plata a 80 milioane de euro de către CEDO. Nu mai pun în discuție condițiile mizerabile din închisori. Timp de un an de zile, Raluca Prună nu a reușit decât să facă niște vizite în închisori și să organizeze conferințe de presă în care să anunțe că situația e gravă”, a mai menționat Adrian Năstase.
