24:ORE Cotidianul 24:ORE Iasi
Din anumite încurcături, pe care, de regulă, ți le provoci singur, în afara recunoașterii greșelilor ce pot fi cauterizate de scuzele imperios necesare, se poate ieși prin gafe și mai mari, dacă acest gen de ”ieșire” nu este altceva decât o îngropare totală și fără de întoarcere a celor care se cred mai deștepți decât se poate face vinovată mama lor și comunitatea care i-a suportat, chir dacă, în acte, ei se pot legitima cu titlul de profesor de fizică, de exemplu. Nu poți fi deștept doar pe cale naturală, așa cum prost ești recunoscut a fi de cei mulți doar atunci când de pe urma ta trebuie să sufere din ce în ce mai mulți.
NU am ceva cu meseria de profesor de fizică, cinstindu-i memoria profesoarei mele de fizică de la Colegiul Național, doamna Preda, un pedagog desăvârșit, care ar fi riscat penibilul, doar pentru ca loazele să înțeleagă cum vine chestia cu electromagnetul și câmpul magnetic format, ”ca între picioarele mele dragi elevi”.
Klaus Iohannis a ieșit din învățământ pentru a fi un președinte de țară în care ar fi trebuit să redescopere mișcarea socială ca fiind mult mai dificilă decât mișcarea electronilor (fie ei și vagabonzi). Se pare că, fără a jigni pe nimeni (mai puțin de Klaus Werner, președintele nostru, ce și-a băgat singur capul sub ghilotina reproșurilor), pot să afirm că profesia de profesor de fizică nu este compatibilă cu funcția de președinte de țară, mai ales dacă acesta nu vrea să-și respecte poporul în fruntea căruia a ajuns, admițând că frecarea între el și popor este zero.
După ce a gafat fundamental cu scoaterea poporului său (de câteva mii de slujitori) în stradă, asmuțindu-i asupra unei propuneri legislative, supusă dezbaterii publice, aceea ce grațiere, orbit (se poate citi și prostit) de culoarea roșie a gecii sale, culoare care îi mănâncă paloarea feții, transformând-o într-o față de tomată coaptă, într-o îmbujorare de timid încercat, a dat-o la schimb cu declanșarea unui referendum prin care să întrebe poporul dacă vor sau nu vor grațierea pușcăriașilor! Când i s-a spus că a luat-o pe arătură, că nu-l lasă Constituția să întrebe așa ceva poporul, așa cum nu-l lasă nici să-l întrebe dacă sunt de acord cu creșterea taxelor și impozitelor, Klaus Iohannis, fiind deja în mijlocul lumii pentru a nu se întoarce acasă cu mâinile goale, a dat-o la întors, emițând o scrisoare prezidențială, băgată direct pe sub ușa Senatului, întru conformare.
„În temeiul dispozițiilor art. 90 din Constituția României și al dispozițiilor art. 2 și 11 din Legea nr. 3/2000 privind organizarea și desfășurarea referendumului, intenționez să cer poporului să-și exprime, prin referendum, voința suverană cu privire la următoarea problemă de interes național: continuarea luptei împotriva corupției și asigurarea integrității funcției publice. Având în vedere dispozițiile legale menționate, consult Parlamentul cu privire la organizarea unui referendum național referitor la problema sus-menționată”, se arată în scrisoarea președintelui Klaus Iohannis.
Aparent o astfel de provocare este una redundantă. Este ca și cum ai întreba poporul dacă apa este udă sau nu. Este ca și cum ai întreba poporul dacă este necesar să se lupte împotriva corupţiei sau nu. Evident că o astfel de întrebare nu poate fi decât una retorică, astfel încât ar putea să răspundă NU doar cei care s-ar simți deranjanți de la hoție, nimeni alții decât corupții. Am reuși astfel să constatăm, după principiul ”unde dai și unde crapă”, care ne sunt corupții declarați, asumați, chiar și numai ca număr.
De fapt Klaus Iohannis își nuanțează domeniul pe care îl va folosi pentru a-și construi întrebarea, implicând și ”asigurarea integrității funcției publice”.
Nu putem să acceptăm sau să negăm, să contrazicem ceva înainte ca acel ceva să nu fie făcut public, pentru o analiză obiectivă, detașată de orice ingerință, străină interesului național. Președintele Klaus Iohannis este îndrituit de Constituție cu dreptul său de a pune întrebări poporului, pe care îl poate astfel consulta într-o problemă de interes major pentru țară. Să așteptăm întrebarea și mai apoi să comentăm prestația președintelui, prin prisma nevoilor pe care țara le are în acest moment.
Ceea ce am putea noi să-i sugerăm , în formularea întrebării, pe acest teritoriu aparent retoric ales, ar fi dacă se poate lupta împotriva corupţiei prin încălcarea legilor țării de către cei care dețin funcții publice?
ADI CRISTI
