NIMENI NU ESTE MAI PRESUS DE LEGE

Aceasta să fie adevărata Românie?! Plină de ură și de cocktailuri Molotov, în ranița manifestanților din piețele publice, ce scandau lozinci pentru drepturile lor, de genul: ”Vrem o țară ca afară” sau ”Refuz acest abuz”, ”PSD, ciuma roșie!”;”DNA să vină să vă ia!” O țară în care puterile statului de drept să se încalece una peste alta, astfel încât procurorii să fie îndreptățiți (cred ei) să cerceteze penal pe cei care au avut dreptul la in inițiativă legislativă! O țară în care magistrații cred că trebuie să aibă un cuvânt de spus asupra legilor pe care Parlamentul este îndrituit prin lege să fie singurul organ legiuitor al țării.
Aceasta este România despre care s-a spus multe lucruri de bine, cu oameni ei ce păreau a fi minunați, cu tinerii frumoși și liberi de pe toate coperțile de promovare a țării, deschiși și prietenoși, gata oricând să ofere un ajutor dezinteresat celor care ar întreba de noi, poporul de la răscrucea de drumuri europene.
Aceasta este România căzută pe gheața intereselor oculte ale unora și care astăzi își văd ameninţat nu doar viitorul, cât mai ales prezentul. Un moment de mare cumpănă, în care pramatii de genul celor nimeriți în Parlamentul României, pe fondul unor  jocuri de culise, încearcă acum să transforme cea mai importantă instituție a democrației într-o arenă de circ, dar și într-un câmp de lupte de stradă, amintindu-ne de tristele reprezentaţii ale lui Corneliu Vadim Tudor, de această dată lipsiți de forța Tribunului, rămânând la stadiul caricaturii lui Nicușor Dan, a cărui voce stridentă, de om care și-a prins testiculele în ușa de la metrou, nu face altceva decât să ne zgârie profund  urechea, nervii, dar și speranţa în ”noua clasă politică a țării”.
Vai de mama noastră, dacă acești  neajutorați îndrăznesc astăzi să se numească rerpezentanţii legitimi ai poporului!
Și, pentru că fizionomia acestora nu ar fi fost îndeajuns, mai suntem nevoiți, obligați, să le suportăm și ifosele de salvatori ai națiunii, chiar dacă nici unul din cei care vor să salveze România nu știu în ce parte a Europei se află țara lor, nu știu ce se întâmplă cu partea tăcută (deocamdată) a României celor 54% dintre românii care au ieșit la vot au ales ”PSD (descoperit de Nicușor Dan și ai lui ca fiind ”ciuma roșie”) + ALDE să-și pună în aplicare programul lor de guvernare. Tabloul cu bezmeticii ocupând Parlamentul României, în ținute de bâlci, cu o Raluca Turcan în pantaloni plesnindu-i pe coapse, mai ales când liderul interimar al PNL încerca să-și sublinieze frazele scandate), cu pancarde bălăngănind deasupra capetelor, confundând cea mai mare și mai importantă tribună a țării cu o piață publică, unde îți este permis să strigi până la zbierete, să te tăvălești pe jos, până la un centimetru de jandarmi (pentru că, dincolo de această distanță, începe măcelul legalizat).
Ar fi riscant să dăm vina doar pe sutele de mii ieșite în stradă. Ar fi riscant să credem că toți protestatarii au fost duşi în eroare, chiar dacă în marea majoritate a celor revoltați nu știau exact ce se întâmplă cu ei, dacă protestul lor este făcut în cunoştinţă de cauză dansau pur și simplu, ca pe stadioane, vacarmul pune stăpânire pe mulțime, fără a mai fi necesară sau suficientă o explicație.
Pe trupul furiei unei mulțimi este imposibil să explici că mulțimea nu are dreptate, chiar dacă, pe fond, cum este și în acest caz, mulțimea nu are dreptate. Toate temerile ei ar putea să fie  anulate, citind cele două ordonanțe de urgență, ce au radicalizat protestul în stradă. Dar, nu putem să nu sesizăm că furia mulțimii a fost confiscată de jocurile politice ale lui Klaus Iohannis, de interesele ascunse ale unei justiții corupte, ce se vede pusă în situația delicată de a da seamă pentru marile erori judiciare ce încep să apară ca fiind de fapt abateri grosolane de la lege. Aici începe să intre DNA, SRI, Președinția, CSM, cu personajele lor reprezentative, care conduc astăzi România. Nu Parlamentul, nu Guvernul, ci statul mafiot deconspirat de artizanul acestuia, Traian Băsescu.
Dacă tot e pe ieșitul în stradă, atunci să iasă în stradă și cei mai îndreptăţiţi să o facă, cei care au câștigat alegerile și care își văd guvernul timorat, pus în imposibilitatea de a-și duce la îndeplinire mandatul.
De data aceasta o Românie în stradă impune o resetare a tuturor instituțiilor statului de drept, evident, nu printr-o lovitură de stat, cum tot încearcă opoziția să iasă la suprafață, cât mai ales prin  dictatura legii! Legea să fie aplicată în maxima ei întindere dată de precizarea constituțională: ”Nimeni nu este mai presus de lege!”
ADI CRISTI