ACȚIUNEA ȘI REACȚIUNEA

ACȚIUNEA ȘI REACȚIUNEA

”Gura păcătosului adevăr grăiește” – este o vorbă confirmată din străbuni mai ales în spațiului mioritic, atât de des încercat de trădările și vânzările de suflete diavolului de serviciu din fiecare generație. Aceeași zicere își verifică astăzi adevărurile își în cazul lui Klaus Iohannis, cel care a depus jurământul de credință față de poporul român, chiar dacă acesta, în marea sa majoritate a mai refuzat o dată să se lase manipulat de jocurile conjuncturale ale diverselor interese, părăsindu-l pur și simplu. Astfel, profesorul de fizică avea să constate singur că din cele șase milioane de votanți i-au mai rămas ai lui doar câteva sute de mii de români, un fel de mărunțiș, în marea lui parte încă buimăciți de tot felul de minciuni sau de condiționări față de care nu au cum să nu reacționeze (mă refer la multinaționalele care le-a dat câteva firimituri în plus la salar, chiar dacă, per total, forța de muncă din România este plătită sub media mondială și nu numai în cazul IT!). Klaus Iohannis, mai lucid ca niciodată de când tot încearcă să se obișnuiască cu Palatul Cotroceni, în fața liderilor Uniunii Europene, la Malta, declară, fără ca să-și dea seama că sinceritatea nu-i prea priește, punându-l în cele mai penibile situații. (Ghinion!) ”Sunt foarte îngrijorat. Trebuie să admit chiar dacă îmi e foarte greu că situația e foarte complicată. Românii mei sunt în stradă. Am încredere în ei.

Sunt sute de mii de români în stradă în care am încredere. Sunt convins că vom găsii soluții. Statul de drept și valorile europene trebuie să triumfe. Asta cred că se va întâmpla”. Mărturisirea prezidențială scoate la iveală câți români din România mai are de partea sa Klaus Iohannis, după construcțiile: ”partidul meu”, ”guvernul meu”, ”parlamentul meu” și, nu în ultimul rând, ”ghinionul meu!”

Strada continuă să pună presiune pe guvernanți, care, la rândul lor, nu dau semne de intimidare, chiar dacă electoratul ”ciumei roșii” își cere cu insistență dreptul de a protesta față de minciunile pe care strada, la această oră, le propagă în Piața Victoriei, acolo de unde se așteaptă să se dea tonul la guvernare!

Deja întâlnirile de noapte din piețele publice ale țării au devenit virale, mizându-se  pe reflexul deja condiționat: ”hai să ieșim la protest”, dându-se în vileag una dintre cele mai mari manipulări post-decembriste.

Chiar dacă Klaus Iohannis încearcă să confiște cele câteva sute de mii de protestatari, considerându-i a fi ”românii mei”, pe fond doar o mică parte sunt în stradă pentru a apăra o anume parte a clasei politice. În marea lor majoritate oamenii au ieșit în stradă fără ca să știe ce ar trebui să strige, devenind ecoul celor cu sarcini precise, cu lozinci scrise pe foi, pentru a nu fi uitate, pentru a nu stâlcite!

Nu trebuie ignorați nici politicienii care se țin ca scaiul de oaie în acest conglomerat de voci nervoase, surexcitate la maxim și uneori chiar aprinse de iminentul cocktail Molotov, ce stă gata, gata să se spargă de scuturile jandarmilor.  Aceștia, în marea lor parte din Uniunea Salvați România și nu USR care ar trebui să-l trezească pe Nicolae Manolescu, președintele Uniunii Scriitorilor din România, solicitând Tribunalului București să se revină asupra înregistrării partidului lui Nicușor Dan, astfel încât, să nu mai existe această nefericită confuzie a abrevierii USR, aducând grave prejudicii de imagine și chiar de funcționare a uniunii de creație mai sus amintite.

Tinerii din stradă, în marea lor parte, au ieșit la plimbare, fără ca să înțeleagă de ce trebuie să strige și ce anume trebuie să strige, fără a fi în stare să țină minte numele miniștrilor pe care îi vor plecați din Palatul Victoria.

Partea cea mai bună a acestor proteste este lecția de democrație, care ar veni în sprijinul acestui exercițiu de a protesta, atunci când te simți nedreptățit, când crezi că protestul tău vine cu o valoare adăugată la siguranța păstrării, conservării și chiar dezvoltării valorilor democrate.

Pe fond, totul se întâmplă, de câteva zile bune la noi, în piețele publice ale României, bulversată și maltratată de erorile descoperite în anchetele penale, mai ales cele instrumentate împotriva oamenilor politici de către DNA (cu concurența ilegală a SRI, chiar dacă acest protocol invoca o decizie a CSAT, decizie care ea însăși încălca prevederile Constituției României).

Klaus Iohannis crede că poate folosi această masă de oameni pentru a nu lăsa ”penalii” să ajungă la conducere, chiar dacă el devine pe zi ce trece cel mai periculos penal, în accepțiunea pe care singur și-o dă, o certate cu legea! Ei, bine, scrisoarea lui Liviu Antonesei îl contrazice și ar trebui să-l trimită la Sibiu, la școală, să-și aducă aminte de legea acțiunii și reacțiunii.

ADI CRISTI