24:ORE Cotidianul 24:ORE Iasi
Și în PSD mor caii, nu-i așa?! De regulă liberalii se lăudau cu libertatea gândirii, făuritoarea sloganului latin: quod capita tot sensus (câte capete, atâtea păreri). Tot liberalii nu ezită să se alinte cu îmbărbătarea ”prin noi înșine”, ceea ce reclamă apriori nevoia de minți semnificativ mobilate, pregătite să realizeze secțiuni profunde prin realitatea vie a societății, până la nivelul individului, producătorul, dar și beneficiarul. Această tradiție liberală a reușit să pătrundă epiderma clasei politice, infestând și celelalte culori și ideologii cu nevoia de a oferi lumii șansa de a fi luate în seamă, zgândărind orgoliile conducătorilor de a fi și ei în rând cu lumea, mai ales că acest trend era unul pozitiv, ce se înscria în efortul libertății de exprimare și de manifestare, solidificând poziția drepturilor și libertăților cetățenești în preferințele lumii.
Pe fondul unor astfel de reflexe condiționate social-democrații nu ezită să exerseze și ei vorbirea liberă, după inspirația fiecăruia, individul începând să fie atent la semenul său, la cel din fața sa și mai puțin la ”dispoziția de partid”, dispoziție ce poate fi valabilă la nivelul celor care decid, dar străină și neînțeleasă la nivelul celui din stradă, protestatarul, cel care nu înțelege nimic din comportamentul (pentru el aberant) al guvernanților, chiar dacă, se știe deja, nu au încălcat legea, aveau dreptul să dea acea ordonanță de urgență (cu numărul interzis de americani), 13.
Lipsa de comunicare încă ne mai joacă feste, încă ne mai aruncă în aer, de trei ori pe zi, fără ca cineva să se aplece și să ridice de jos toate grenadele, chiar și numai pentru a le face vizibile, să le atragă atenția că oricând ne putem duce dracului du toții, dacă nu vom învăța să comunicăm, să explicăm, să dormim noaptea și să nu ne mai furișăm printre articole de lege, care să ne asigure de legalitatea faptelor noastre.
Un astfel de om s-a ridicat în picioare și a spus colegilor săi conducători social-democrați că nu este bine așa, că nu trebuia să facem experimentul cu Sevil Shhaideh, cu un președinte lipsit de umor, așa cum nu ar fi trebuit să așteptăm noaptea pentru a strecura pe sub ușile românilor o OUG care să modifice Codul Penal și pe cel de Procedură Penală, înainte de a le explica ce se dorește cu aceste modificări.
Acest lider PSD, vicepreședinte la nivel național, primar al Municipiului Iași și lider de organizație județeană, Mihai Chirica, nu a vrut ca gestul său să fie unul de frondă. Nu a dorit să-și arate mușchii, așa cum nu a dorit să dea lecții de demnitate și de maturitate politică. A găsit de cuviință să vorbească cu voce tare, pentru ca să se facă auzit și de colegii săi din țară, atâta timp cât ”disciplina de partid” acționează asupra individului asemenea celei mai veritabile dictaturi, peste tot și în PNL și în ALDE, USR, UDMR. Unii spun că așa trebuie să fie, doar că viața nu de puține ori ne-a arătat că exilarea unui glas considerat a fi rebel poate aduce prejudicii mult mai mari partidului decât dacă, acel glas ar fi lăsat singur să se bucure de perspicacitatea dovedită a părerilor sale sau să poată să se rușineze, atunci când realitatea nu devine conformă previziunilor.
Mihai Chirica a făcut câteva observații de bun simț, ale căror esențe au generat adevăruri vizibile, fără a mai fi necesare analize și luarea de decizii radicale, decizii care oricum ne-au plasat în antecamera iminentului război fratricid.
Gestul său a fost considerat de talibanii partidului ca fiind unul de neiertat, de ”dat cu Chirica de toți pereții” și, mai apoi, de scăpat din mâini, cu direcția Steaua Polară (vezi atitudine buldozerului, de producție PRM, Codrin Ștefănescu, pentru discursul căruia nu există semne de punctuație, fraza sa având ritmul și fluiditatea apei, pe care o mai tragem din când în când).
Pentru cei care au mintea lor să gândească și să judece, poziția lui Mihai Chirica a fost una decentă, normală, necesară să mai existe și unul din cealaltă tabără, care să le confirme că nu sunt idioți și nu înțeleg ”ce-i mână-n luptă”.
Observațiile lui Mihai Chirica s-au dovedit a fi veridice, făcând parte din scenariul întâmplărilor ce au urmat, atâta timp cât și PSD a reintrat în normalitate prin abrogarea OUG nr.13 și ”judecarea” ministrului Justiției.
Dacă aș fi în locul lui Liviu Dragnea aș proceda la trimiterea în gară, pe linia moartă, a lui Codrin Ștefănescu, să împingă la vagoane, iar lui Mihai Chirica, vicepreședinte PSD, i-aș da responsabilitatea de a se ocupa de comunicarea în partid, astfel încât, să nu mai existe falii atât de profunde între politicienii obosiți și cei mai greu de strunit! Ar fi un câștig serios și nesperat pentru PSD și nu numai, dacă El lider maximo Dragnea ar accepta această schimbare de paradigmă.
ADI CRISTI
