24:ORE Cotidianul 24:ORE Iasi
Nu ne putem retrage și lăsa scena politică să fie inundată de tot felul de interese oculte, care mai de care mai strigătoare la cer, mai pline de pretinsa durere a ”țărișoarei noastre”. Ar fi un gest de lașitate, de neimplicate în miezul fierbinte, pe care zbaterea noastră îl reclamă și, în același timp, îl părăsește după scenariul ”revoltei de după perdele”. Este mult mai ușoară ipostaza revoltatului, fie el și ieșit în stradă, după ce luminile spectacolului, ale confruntării, s-au stins. Momentul ”baterii cu pumnii în piept”, atunci când totul s-a terminat, când rezultatul disputei a fost deja decis, seamănă mai mult cu gestul celui care încearcă să facă curat la locul de muncă, fără a mai avea nici un fel de interes, decât acela de imagine, să mai schimbe în substanță rezultatul. Dar, a văzut el că se poartă și acest tip de atitudine, mult mai convenabilă, mult mai ergonomică, fără vânătăi și fără responsabilități, dacă, la final de îmbulzeală, mai sare și el să se revolte, să se ia în seamă și, mai ales, să fie observat ca fiind acea parte a societății civile care contează, care este activă, care face cu ochiul președintelui Klaus Iohannis, cel care îi descoperă ca fiind ”românii lui”.
Pe fond acestea sunt niște lepre, niște descreierați, niște oameni lipsiți de coloană vertebrală, chiar dacă ei încearcă să ne culce pe toți la firul ierbii, pentru a ne arăta cât de verticali sunt ei și protestele lor. În acest tip de ecuație suntem chemați să ne rezolvăm toate problemele, toate necazurile, toate suferințele, culmea, de reprezentantul celor care ni le provoacă, de cel care ne și spune că el este obligat să ne ia în seamă, să țină cont că este alesul nostru. Președintele vrea să ne convingă că el are dreptul de a se amesteca în toate puterile statului de drept, chiar și numai cu explicația că CCR a emis o decizie de pe timpul lui Traian Băsescu prin care a statuat rolul activ al președintelui, chiar dacă Constituția României îl fixează în postura mediatorului între cele trei puteri ale statului de drept, legislativ, executiv, puterea judecătorească. De la Traian Băsescu ne-a rămas funcția de președinte jucător, funcție pe care actualul președinte Klaus Iohannis încearcă astăzi să o joace, chiar dacă, la vremea preluării puterii la Cotroceni, a promis țării că va fi un altfel de președinte, că el va reda demnitatea și reprezentativitatea acestei funcții astfel încât președintele țării să se desprindă din mlaștina și mahalaua unde prestația băsesciană a adus funcția de reprezentat al statului român.
Iată ce înțelege actualul președinte că trebuie să facă, în conformitate cu interpretările pe care el le dă Constituției, într-un moment dificil pentru țară, moment în care fiecare din cei interesați încearcă să dea o interpretare proprie legii fundamentale a țării, doar pentru ca ei să fie cei care au dreptate:
”Constituția României stabilește că Președintele României este ales direct de cetățeni. El are legitimitate și reprezentativitate egale cu ale Parlamentului și, ca atare, Președintele României nu devine „prin efectul Constituției, exterior societății”, ci, dimpotrivă, atunci când se manifestă, Președintele României exprimă interese ale societății. Așa cum a constatat și Curtea Constituțională, o elocventă ilustrare a faptului că Președintele României este obligat să aibă un rol activ și că prezența sa în viața politică nu se poate rezuma la un exercițiu simbolic sau protocolar, rezultă din dispozițiile articolului 80 din Constituție, care consacră rolul șefului statului de a veghea la respectarea Constituției și la buna funcționare a autorităților publice, exercitând funcția de mediere între puterile statului și între stat și societate. Prin urmare, pozițiile exprimate de Președintele României sunt departe de a fi „păreri”, cu atât mai puțin „particulare sau parțiale” și se concretizează în acțiuni și acte menite să realizeze rolul reprezentativ al Președintelui României”.
O astfel de concluzie este lipsită de fundament, este pur și simplu o vorbă aruncată în aer, fără a ține cont că această vorbă este mult mai ușoară decât aerul greu de respirat, existent deasupra piețelor publice din România. Am ajuns să spunem jumătăți de adevăr, cu ajutorul cărora să ne construim punctele noastre de vedere, care ne avantajează, cum poate fi considerată și următoarea constatare prezidențială:
”Legea fundamentală a consacrat un principiu esențial pentru conduita tuturor autorităților și a tuturor cetățenilor, anume acela ca „nimeni nu este mai presus de lege”. Aceasta, afirmă președintele, înseamnă că, pe de o parte, autoritățile publice, inclusiv cele reprezentative la nivel național – Parlamentul și Președintele României – sunt ținute să respecte cadrul constituțional existent. Pe de altă parte, aceasta înseamnă că nicio autoritate publică nu poate limita prerogativele celorlalte. În măsura în care „judecățile Președintelui României, ale CSM și ale reprezentanților Ministerului Public” sunt calificate drept „neconstituționale și inacceptabile”, Declarația politică adoptată de Parlament poate fi considerată o formă de presiune.
Nimic mai fals. Declarația vizată de Klaus Iohannis și care îl privește direct și personal, este o atitudine matură a unui Parlament care nu se mai lasă terfelit și călcat în picioare de cel care l-a identificat a fii gazda unei ”găști de politicieni penali”.
Cred că atitudinea președintelui Senatului, Călin Popescu Tăriceanu, este una normală, necesară, demnă de a fi respectată , singura ce ne poate asigura coborârea cu picioarele pe pământ, inclusiv pentru președintele Klaus Iohannis, căruia de fapt nu-i ia nimeni Palatul Cotroceni, până la sfârșitul mandatului, neavând nicicum dreptul de a se considera a fi deasupra Parlamentului României, de exemplu!
ADI CRISTI
