Rămâne în discuție problema Kovesi. Problema națională sau chiar internațională ”Laura Codruța Kovesi”, această stâncă semeață a luptei anticorupției de pe malurile dâmbovițene. De fapt, în dispută este păstrat simbolul, pe care șefa DNA încearcă să-l perpetueze, acela de intransigentă și neiertătoare luptătoare, decisă să meargă până-n pânzele albe, cândva portocalii și mai apoi galbene, pentru ca astăzi culoarea să simbolizeze părăsirea din ce în se mai brutală din partea celor care altădată făceau scut în fața celor care erau considerate simboluri ale independenței Justiției: Monica Macovei, Laura Codruța Kovesi și CSM, cu acea succesiune de lideri anonimi, care au reușit să demonstreze că știu să apere sistemul, pe cei care astăzi încep să fie scuturați și cercetați în zona de depășirii competențelor, dar mai ales ale încălcării flagrante și grotești a legii.
Ministrul Justiției Tudorel Toader nu se joacă cu cuvintele, este un profesionist, un maestru al dreptului penal, deci nu are de ce să se lase ”aburit” de doctorul bănuit a-și fi ”trucat” teza d doctorat, numita Laura Codruța Kovesi. Domnia sa precizează, cu subiect și predicat, că abaterile pe care CCR le-a sesizat în cazul Ordonanței de Urgență nr. 13, din partea procurorilor DNA, atitudinii Procurorului General Augustin Lazăr, dar și a șefei DNA, Laura Codruța Kovesi, sunt abateri grosolane de încălcare a Constituției României, drept pentru care, le sugerează celor doi împricinați să facă gestul de onoare al demisiei, în caz contrar va trebui să uzeze de prerogativele pe care legea i le acordă, datorită funcției sale de Ministru al Justiției, sub autoritatea căruia se desfășoară activitatea Ministerului Public.
Evident că, lipsa de carte sau, mai rău, încrederea că statul mafiot știe el să regleze conjuncturile astfel încât aceștia să rămână de neatins, mai presus de lege și de interesele legitime ale țării. Poate de aceea, cu o impertinență soră cu momentul ingrat și destrăbălat al minciunii, pe care nu o dată, nu de două ori, de în ce în ce de mai multe ori, Laura Codruța Kovesi a proferat-o la adresa celor care încercau să o trezească la realitate, să o atenționeze că afară este zi, chiar dacă ea dorea cu tot dinadinsul să fie noapte, devine din ce în ce mai vizibilă zbaterea omului încolțit, a omului care nu mai are scăpare, a omului care cade î ridicol și lamentație dezamăgitoare. Dintr-un om ce a fost pentru câteva secunde revelația luptei împotriva corupției, într-o perioadă în care președintele țării de atunci, Traian Băsescu, își fundamenta discursul politici pe mesaje de genul: ”corupția a ajuns să fie astăzi o politică de stat”, după 13 ani de luptă continuă suntem puși în situația de a constata că aceasta nu s-a făcut cu armele democrației, că această luptă s-a dus nu împotriva corupţiei, ci mai ale împotriva poporului român, producându-se imixtiuni nepermise și în spațiul celorlalte două puteri ale statului de drept, legislativul și executivul. Astfel, alianța nefastă dintre SRI și DNA, cu o ”asistență de specialitate”, în finalizarea proiectelor de schimbare fundamentală a voinței populare, de către anumite complete ale ICCJ a dus la sabotarea ideii de dreptate, de justiție dreaptă, de putere judecătorească pusă doar în slujba legii. DNA, încă adulat de piața publică, încă aflat sun protecția celor are cred în dreptate, dar ni vor să înțeleagă că răul începe din cabinetul Laurei Codruța Kovesi, de exemplu, așa cu a fost demonstrat că începe din cabinetul lui Florian Coldea, generalul SRI care a condus România practic din 2008, fără ca ”președintele jucător” să-și dea seama. Traian Băsescu, căci despre el este vorba își prezintă astăzi adevărata valoare de circar, de dansator de geamparalele, de marinar bișnițar, de orice alt personaj de doc sau mahala, fără a fi măcar o secundă președintele românilor. Mai mult, ca și cum nu a mâncat niciodată usturoi și nici gura nu i-a mirosit vreodată (măcar a țuică), Traian Băsescu se transformă (peste noapte) în cel mai virulent dușman al celor pe care tot el recunoaște că i-a inventat, că i-a adus din anonimatul provinciilor, pentru că așa credea, domnia sa îi va putea stăpânii, sau, după cum încearcă el să ne convingă, aceștia nu puteau fi bănuiți de ”bolile profesionale” ale procurorilor bucureșteni.
Cred că Tudorel Toader va avea priceperea și consistența argumentelor să-i trimită pe protestatarii de conjunctură la culcare, să instaureze imediat dictatura legii, astfel încât după ce Laura Codruța Kovesi va fi ”trasă pe linia poartă”, jandarmii să știe că datoria lor este de a veghea la păstrarea ordinii publice, astfel încât fiecare manifestare în stradă perfect legală este doar atunci când are autorizație. Iată că în Germania tucii nu pot ieși în stradă, cum de altfel nu pot ieși în stradă nici în Olanda. Cred că dacă am scoate la închiriat Piața Victoria am putea obține de la Erdogan un sprijin semnificativ financiar, încercând astfel s ne recuperăm peșcheșul și tributul pe care de sute de ani l-am plătit sultanilor de la Istanbul.
ADI CRISTI