24:ORE Cotidianul 24:ORE Iasi
Sărbătoarea de astăzi este una dintre cele mai vechi bucurii, ce au o strânsă legătură cu primirea veștii. A veștii celei mari, prin care Maica Domnului, Fecioara Maria, a fost înștiințată de Arhanghelul Gabriel că pântecul ei a prins rod divin. Din acest moment începe numărătoarea celor nou luni, ce vor trece până va concepe şi va deveni mama lui Iisus din Nazaret.
”Buna Vestire, cunoscută şi sub numele de Blagoveştenie sau Ziua Cucului, se sărbătoreşte pe data de 25 martie a fiecărui an şi este o sărbătoare dedicată Maicii Domnului.
Tradiţia spune că, în această zi aducătoare de veste minunată, oamenii nu au voie să se certe, fiind mare păcat. Străbunii credeau că cine se ceartă în această zi va avea necazuri tot anul.
În Bucovina nu se pun ouă la cloşcă de Buna Vestire, deoarece se consideră că puii ar putea ieşi cu două capete şi patru picioare.
În anumite zone, pentru a avea roade bogate, pomii se ameninţau cu toporul şi se stropeau cu ţuică. De Buna Vestire se poate ara, însă nu se poate semăna, ca să nu mănânce păsările boabele de sub brazdă. Tot atunci, gospodinele din Maramureş adună lucrurile care nu mai sunt de folos de prin curţi şi le dau foc. Acest ritual este cunoscut drept Noaptea focurilor şi este practicat la fiecare casă maramureşeană, el durând până după miezul nopţii sau chiar până în zori.
De Buna Vestire este dezlegare la peşte, iar tradiţia spune că acela care gustă peşte în această sărbătoare se va simţi tot anul precum peştele în apă. Străbunii credeau că pescarii nu au voie de Buna Vestire să arunce mămăligă în apă, pentru că mor peştii.
Ziua de Buna Vestire este cunoscută şi ca Ziua Cucului, deoarece cucul începe să cânte şi astfel anunţă sosirea efectivă a primăverii. De asemenea, în anumite părţi, oamenii numără de câte ori a cântat cucul pentru a şti câţi ani va mai trăi.
În plus, în alte zone ale ţării, se obişnuieşte ca fetele de măritat şi flăcăii să întrebe cucul când se vor căsători: “Cucule voinicule/Câţi ani îmi vei da/Până m-oi însura (mărita)?”. Dacă se întâmpla ca după rostirea acestor cuvinte să cânte cucul, înseamnă că va mai aştepta un an. Dacă nu se auzea, înseamnă că va urma o căsătorie în acel an.
Mai mult, craca pe care a cântat cucul de ziua sa era tăiată şi pusă în scăldătoarea fetelor, în speranţa că flăcăii nu le vor ocoli.
De asemenea, în această zi este bine să se pună pe pragul casei pâine şi sare pentru hrana îngerilor.”
Iată cum se coboară pe firul poveștii din înaltul sărbătorii creștine în profunzimea tradiției, animată de mișcările omului, de această dată ca făuritor de istorie și de cultură civilizatoare. Avem vestea rodirii, asociată cu ”cântatul cucului”,cel care ne aduce primăvara în case, într-un nou ciclu de deșteptare la viață a Naturii, dar și a celui care se va învrednicii să ne ofere pilde de iubire dumnezeiască, astfel încât să reușim să distingem ziua de noapte, dar și binele de rău.
Într-o astfel de zi totul se reia sub formă de mișcare uniform accelerată, dominată de ecourile amintirilor, la rândul lor redeșteptate, astfel încât poate fi observat și ascultat, de fapt, acest concert al tăcerilor inevitabile să fie recepționat cum mai poate fi surprinsă mângâierea protectoare și iscoditoare a pântecului în care se pregătește să izvorască adevărata salvare a omenirii, după Sodoma și Gomora, după ce păcatul și păcătoșii au devenit o reală amenințare a sentimentului curat de iubire cu dedicație, întru dumnezeire!
Sărbătoarea în sine este un ”praznic împărătesc”, ceea ce ne îndreptățește să mâncăm pește, să existe această ”dezlegare la pește”, dacă suntem surprinși de postul Paștelui. „Toţi cei care au ţinut post au dezlegare să mănânce peşte. Este un fel de răsfăţ pentru a marca această mare sărbătoare cu bucurie în suflet şi cu belşug pe masă“ – ne spune un Prelat cu intenția fățișă de a ne da și Domnia Sa o veste bună, o bună vestire!
O astfel de sărbătoare religioasă capătă un caracter profund laic prin descinderile generoase și curajoase în spațiul real, lângă om, fericindu-l, dar și antrenându-l în tot felul de superstiţii și de provocări, dintre cele mai surprinzătoare.
„Sărbătoarea, fiind situată în imediata apropiere a echinocţiului de primăvară, când sosesc rândunelele şi începe cucul a cânta este denumită în calendarul popular şi Ziua Cucului. La Blagoveştenie se efectuau nenumărate acte de purificare a spaţiului, de alungare a şerpilor de pe lângă casă şi a insectelor şi omizilor din livezi. Blagoveştenia era un timp favorabil pentru aflarea norocului şi rodului pomilor fructiferi pentru previziuni meteorologice. Femeile strângeau apa provenită din neaua topită pentru a fi folosită în practicile de medicină şi cosmetică populară”,
Această bucurie neîngrădită și motivată prin prinderea rodului, face de fapt elogiul altoirii între realitatea credinței și realitatea tradiției populare, reușind astfel să umanizeze ceea ce explicația nu a reușit niciodată să dezlege marile momente ale creștinismului, de exemplu.
ADI CRISTI
