Astăzi vom afla soarta Laurei Kodruța Kovesi, chiar dacă această decizie nu ne va ajuta pe noi, cei mulți, la nimic. Nici măcar nu ne va ajuta să traversăm strada. A fi sau a nu fi Kovesi a devenit mai mult o marotă cu ajutorul căreia se încearcă schimbarea aparențelor. Nu știu dacă este cușer ca ambasadorul SUA la București să se afle din întâmplare (sau nu) în biroul ministrului Justiției, pentru ca mai apoi, spășită și cu rochiță nouă Laura Codruța Kovesi să meargă în același birou pentru a fi evaluată. Dacă Ambasadorul a stat două ore la cafele și la nimic din ce ar putea să amintească despre procesul de evaluare a procurorului general și a șefei DNA, Laura Codruța Kovesi a trecut ca fulgerul, primind se pare doar tema pentru acasă sau un azimut față de care să reușească să-și re poziţioneze destinul! Avem nevoie de cât mai mult calm, de cât mai multă coerență, de un plan simplu de acțiune, plan din care nu ar trebui să lipsească interesul general, altul decât cel al domnilor generali care ne conduc din umbră, mai ales noaptea.
Cei care doresc ca Augustin Lazăr și Laura Codruța Kovesi să plătească pentru derapajele lor pe textul Constituției sunt în principal cei care au avut de suferit, direct sau indirect, prin ricoșeu, de pe urma ambițiilor dovedite astăzi a fi bolnave de neconstituționalitate.
Mai mult, așteptarea rezultatelor evaluării au indus din nou în facebook-iști #rezist microbul celor care se dau mari susținători ai dreptății, adevărului într-un cuvânt învățat pe de ros de aceștia ”Laura Codruța Kovesi”. Cine sunt protestatarii de serviciu? Este greu să-i categorisești într-un singur cuvânt, atâta timp cât în piața publică se întâlnesc tot felul de indivizi, de la ”pierde vară” la oameni încrezători în valorile protestelor. Mai sunt și unii mai vocali, mai agresivi, mai pudibunzi, mai golani în exprimare, dar și în comportament, care nu știu încă să numere pe degete până la zece, dar cred că dacă se va ieșii în stradă pentru ”apărarea lui Kovesi” atunci vor ieși peste zece milioane de români supărați! Alții sunt mai sceptici, chiar dacă se folosesc de același mesaj cu ”vai de mama voastră dacă o atingeți cu umbra măcar pe Kovesi!”
Această superficială presiune nu poate fi ignorată, chiar dacă mesajele sunt pe cât de agramate pe atât de jalnice, de parcă toți infractorii au primit liber de la Vulpe să posteze pe Facebook. Dacă ar fi să facem o analiză pe text a acestor mesaje revoltătoare, fără nici o rezervă am întâlni la capătul firului pe cei interesați să fie cât se poate de gălăgioși, cât se poate de hotărâți, de motivați pentru a o salva pe Kovesi de la ”șutul în fund care i se pregătește”.
De fapt, în acest interminabil război, între protejații lui Kovesi și cei care ar trebui să acționeze imediat, declanșând o anchetă penală, de cea mai mare profunzime și întindere, nu putem evita să nu observăm că suntem înconjurați de cu totul alte interese decât cele declarate și care toate se îmbulzesc pe trupul luptei împotriva corupției. Trebuie să conștientizăm faptul că noi, românii, suntem cu 60% mai puțin corupți decât încearcă alții să ne facă, mai ales că aceștia sunt de fapt postacii antrenați într-un război care nu are cum să fie al lor. Anonimatul oferit de spațiul online este cea mai bună platoșă de sub care poți să scuipi, să arunci cu ghivece cu flori sau chiar cu mobilă veche în toți cei care trec pe sub tine, acuzându-i că nu catadicsesc să te ia în seamă.
Poate de aceea ar trebui să li se ofere o lecție pentru trezire, pentru revenirea la normalitate, la valorile prin care legea în primul rând este respectată și mai apoi protejată, căci acolo unde legea nu își demonstrează forța pentru toți, în egală măsură, acolo e semn că statul de drept nu mai funcționează. A sărit lanțul sau s-a rupt bara de direcție. Avem și nu avem șansa de a a-i vedea pe principalii infractori acolo unde ar trebui ei să fie, astfel încât legea să nu se mai întrebe rușinoasă,.”Oare pe mine cine mă respectă?” Nimeni! – ar fi răspunsul exact, dar imposibil de folosit, atâta timp cât vinovații pentru această întrebare sunt de fapt cei care ar trebi să plătească oalele sparte de ceea ce se întâmplă pe la noi. Olarul este amendat că oalele sale nu au reușit să-i adune o gură de apă, fie ea și de apă vie, revigoratoare!
ADI CRISTI