Vulpescu: România de azi are mare nevoie de modele; Biblioteca Academiei – model ilustru de instituție culturală

 

România de azi are mare nevoie de modele, Biblioteca Academiei Române constituind un asemenea model ilustru de instituție culturală, consideră ministrul Culturii și Identității Naționale, Ionuț Vulpescu.

„România de azi (…) are mare nevoie de modele. Am încheiat, odată cu deplina reintrare pe orbita noastră istorică euroatlantică, faza imitației din procesul de resincronizare pe care l-am început în decembrie 1989. A sosit momentul să trecem, conform formulei lovinesciene, la diferențiere, care nu poate avea loc decât prin exercițiul spiritului critic pe baza confruntării experienței europene cu câteva modele naționale. Biblioteca Academiei Române, ca și Academia Română însăși, este un asemenea model ilustru de instituție culturală, nu doar pentru domeniul propriu-zis al Bibliotecii, ci pentru orice mare instituție de cultură”, a spus Vulpescu, la sesiunea solemnă a Adunării Generale a Academiei, la împlinirea a 151 de ani de la înființarea instituției.

El a evidențiat liniile directoare ale unei istorii de succes, amintind mai întâi viziunea membrilor prestigiosului for de a înființa această instituție.

„Ei au înțeles că menirea înaltului for nu este numai de a coordona redactarea unei gramatici și a unei istorii a românilor și de a-i reuni pe oamenii de cultură din toate provinciile românești, ca o prefigurare a unității naționale. Într-un stat încă tânăr, cu puține instituții culturale dintre cele strict necesare, în care științele se aflau încă la vârsta copilăriei, membrii Academiei au avut viziunea unei meniri mai complexe — cea în care înaltul for cultural urma să devină și un for păstrător al memoriei culturale românești și universale și un centru de cercetare științifică avansată și un centru de artă”, a arătat Vulpescu.

Potrivit demnitarului, a „doua învățătură privește rolul important pe care-l au într-o cultură generozitatea și solidaritatea națională”, Vulpescu îndemnând la cultivarea acestui demers și la „refacerea prestigiului cultural al donației culturale”.

„Biblioteca Academiei Române practic s-a întemeiat pe donații și chiar și după ce a fost pus la punct un mecanism legal și financiar al achizițiilor, donațiile românilor — celebri sau necunoscuți — au alimentat și alimentează și astăzi fondul ei. Această solidaritate națională în jurul ideii de bibliotecă, răzbunând secole în care istoria ne-a lipsit de o reală civilizație a cărții, a făcut ca Biblioteca Academiei Române să aibă un fond de carte amplu, variat și armonios, acoperind toate domeniile și epocile cărții, de la manuscrise medievale de dinainte de Gutenberg și până la cele mai rare cărți contemporane”, a spus ministrul.

Ionuț Vulpescu a amintit și importanța Legii depozitului de stat din 1895, pentru „constituirea unei prime mari biblioteci, care să beneficieze gratuit de trei exemplare din orice bibliotecă națională”, care „a dus la constituirea celui mai mare fond de carte din România și, totodată, unul dintre cele mai mari din Europa”.

„Iată deci o nouă temă de meditație pentru societatea românească de astăzi. Diriguitorii politici au obligația de a furniza cetățenilor nu numai ordine și siguranță publică sau justiție, ci și cultură. Au chiar obligația de a fi ctitori și de a lua decizii cu bătaie lungă, care să ducă la întărirea culturii naționale și a instituțiilor ei”, a subliniat Vulpescu.

El consideră că personalitățile au un ”rol cardinal” în destinul marilor instituții culturale.

„Biblioteca Academiei Române nu ar fi fost ceea ce este, dacă la conducerea sa nu s-ar fi aflat personalități excepționale care au avut viziunea dezvoltării ei și, în același timp, au prezentat garanțiile necesare sprijinului public (…), iar în epocile totalitare s-au opus cu succes deturnării Bibliotecii Academiei Române de la menirea ei. De la Ioan Bianu la Mircea Malița, de la Tudor Vianu la Perpessicius și de la Șerban Cioculescu la Dan Horia Mazilu — aceste personalități ale culturii noastre și-au turnat propria identitate în cea mai amplă — a bibliotecii, s-au devotat instituției, dar au știut să recurgă și la reforme și schimbări atunci când contextul cultural a cerut-o”, a mai spus ministrul.