SALVAREA NAȚIUNII

O veste care a trecut neobservată este aceea prin care se anunța recuperarea UNPR (Uniunea Națională a Progresului Românei) partid cu care Gabriel Oprea a atins înaltele culmi ale destinului său politic, de pion important în guvernul Românei, vice-prim ministru și lider important al alianței USL care a dat speranțe mari românilor, atunci când acestea nu se mai găseau pe piața liberă, fiind pur și simplu confiscate de prestația băsesciană.

”Uniunea Națională pentru Progresul României (UNPR) a organizat marți, 4 aprilie 2027, Conferința Națională ordinară, la patru ani de la precedenta conferință. În cadrul evenimentului, reprezentanții formațiunii și-au ales o nouă conducere”.  Această știre face parte din comunicatul noilor lideri ai unui partid care de fapt nu mai există, el fiind considerat absorbit de PMP. Este adevărat că imediat după această fuziune au existat glasuri care nu au dorit să recunoască ”hoția lui Traian Băsescu”, cel care s-a făcut peste noapte proprietarul unei infrastructuri net superioare partidului său de câteva orașe. Dovada este și ocuparea masivă a sediilor UNPR de către membri PMP imediat ce s-a făcut fuziunea prin absorbție a UNPR.

”Fostul deputat Ion Răducanu a fost ales în funcția de președinte al UNPR, iar fostul deputat Nuțu Fonta a fost votat secretar general. Fostul președinte al grupului din UNPR anti-fuziune cu PMP, Marian Vasiliev, nu mai face parte din conducerea formațiunii.

Potrivit noului președinte al UNPR a declarat că la evenimentul de la Hotel Caro din București au fost sute de reprezentanți din aproape toate județele (au lipsit patru județe „de trădători”)”.

„Am adoptat o hotărâre de denunțare a protocolului cu PMP, pentru că nu mai este nimeni de la noi la PMP decât un singur președinte și ăia cinci parlamentari cu care s-a ales Băsescu. În rest toți președinții au venit înapoi. Nu cedăm partidul sub nicio formă. Procesul de fuziune e suspendat. PMP face eforturi să sperie oamenii, să îi amenințe că îi dă afară. Nu are pe cine să dea afară”, a declarat Răducanu”.

Dacă mai era nevoie de o nouă tulburare de ape, atunci acest partid, invizibil prin fuziunea cu PMP, a reușit să-i servească felului de a fi al lui Traian Băsescu.

UNPR este partidul (sau a fost partidul) în care disciplina, pe care liderul general de armată a reușit să o impună, menținea ordinea și poziția de drepți în îndeplinirea tuturor sarcinilor de partid. Chiar dacă nu era un partid de sine stătător, UNPR-ul lui Gabriel Oprea a demonstrat a este un aliat fidel, în care te puteai încrede. Un partid, pentru care securitatea națională, a fost tot timpul considerată literă de lege, indiferent cine a fost președintele țării (ce avea în fișa postului această îndatorire), fie că a fost Traian Băsescu sau Klaus Iohannis.

Chiar dacă UNPR nu a reușit de unul singur decât ”să scape piciorul” pe marginea pragului electoral, atunci când și-a cunoscut lungul nasului și capacitatea de a-și aduna într-un procent semnificativ, de luat în seamă, parte a electoratului pentru care sentimentul naționalist să fie revendicat.

De la dispariția de pe eșichierul politic a PUNR, PRM, PNG, partidul lui Gabriel Oprea (UNPR) a rămas singura formațiune politică care ar fi servit bandajării vocației naționaliste a unor români care s-au săturat de ”globalizarea” ce nu reușea să-și arate roadele, viciind în același timp demnitatea națională.

După rapul lui Traian Băsescu care, pur și simplu, a dizolvat UNPR în sosul vâscos al PMP, zona naționalistă a rămas din nou liberă, loc ce ar fi trebuit să fie ocupat de noul partid al lui Sebastian Ghiță, Partidul România Unită, partid născut prea devreme pentru a reuși să adune zestrea de 5%, din voturile românilor în 2016.

Mai mult, în scenă intră și Gigi Becali, omul care este dispus să reintre în politică, să finanțeze un partid naționalist, în care el să aibă drept de veto, el să fie șeful, dând bani pentru acest amendament la regulile democrației! ”Vreți banii mei, asta-mi este vrerea, chiar dacă ea nu se împacă cu regula de aur a democrației! Decid eu și nu votul majoritar! Va fi un ”partid particular”, în care decizia o ia cel care pune banul jos. Apare astfel o nouă jucărie, aflată la dispoziția celui care finanțează construcția!

Poate de aceea vechii uneperiști s-au gândit că acum este momentul resuscitării UNPR, partid care încă mai este viu în memoria unui electorat din ce în ce mai plictisit de prestația în gol marilor partide politice ale țării, PSD și PNL.

Vom trăi și vom vedea încotro va merge țara și cine va aduce salvarea națiunii, alta decât aceea care vine când suni la 112.

ADI CRISTI