Cinci pietre de temelie ce stau la baza sănătății, bunăstării și succesului, identificate de oamenii de știință

O echipă de oameni de știință din Marea Britanie susține că a descoperit, în urma unui studiu, care sunt cele cinci pietre de temelie ce stau la baza construirii unei vieți fructuoase, informează The Telegraph.

Oamenii de știință de la University College London (UCL) au ajuns la concluzia că stabilitatea emoțională, determinarea, controlul, optimismul și conștiinciozitatea sunt cele cinci atribute principale care se află în spatele unei stări bune de sănătate, a bunăstării materiale și a succesului în viață.

Persoanele aflate în jurul vârstelor de 50 și 60 de ani, care au obținut cel mai bun scor la cel puțin patru dintre cele cinci atribute erau în general mai bogate, mai puțin deprimate, mai sănătoase și mai conectate la un cerc social mai larg.

Spre deosebire de acestea, cei care au atins două sau mai puține dintre cele cinci erau de multe ori singuri, depresivi și manifestau un risc mult mai mare de a suferi de boli cronice, relevă articolul publicat luni de The Telegraph.

„Este binecunoscut faptul că unele persoane foarte inteligente sau care provin din medii favorizate ar putea eșua în viață deoarece le lipsește tăria de caracter, în timp ce indivizii mai puțin înzestrați, care sunt însă de încredere și sunt autodisciplinați își ating țelurile”, susține profesor Andrew Steptoe de la departamentul de Epidemiologie și Sănătate Publică, cel care a condus cercetarea. „Nici unul dintre atribute, luat individual, nu s-a dovedit mai important decât celelalte. În schimb, efectele sunt determinate de însumarea acestor deprinderi de viață. Am fost surprinși de varietatea proceselor — economice, sociale, psihologice, biologice, de sănătate și dizabilitate — ce par a fi asociate (cu reușita — n.r.)”, a completat el.

Pentru a descoperi impactul pe care îl au deprinderile de viață, echipa de la UCL a studiat informații incluse în analiza privind îmbătrânirea populației „English Longitudinal Study of Ageing” la care au luat parte peste 8.000 de britanici de vârstă mijlocie, în ultimii unsprezece ani. Oamenii de știință au descoperit că doar 3% dintre persoanele care au obținut scoruri mari la toate cele cinci atribute manifestau simptome de depresie severă în comparație cu 22% dintre indivizii care au avut un număr mai mic de deprinderi de viață.

Aproape jumătate dintre persoanele care au raportat cel mai înalt grad de singurătate aveau cele mai puține dintre aceste atribute, cu 10,5% față de majoritatea.

În urma cercetării s-a observat că persoanele cu cele mai multe atribute aveau și cel mai mic nivel de colesterol și de proteină C reactivă, un marker ar inflamației din organism relevant pentru numeroase afecțiuni printre care se numără diabetul de tip 2 și bolile de inimă. De asemenea, acestea aveau o talie mai mică și se mișcau mai rapid, însușiri ce indică de multe ori o speranță de viață mai mare, mai arată sursa citată.

În plus, s-a constatat că procentul activităților de voluntariat desfășurate în mod regulat a crescut de la 28,7% la 40%, proporțional cu numărul de atribute individuale.

Deși cercetătorii susțin că acest studiu observațional nu poate dovedi legăturile de cauzalitate, ei au subliniat că în elaborarea concluziilor au fost excluși factori care ar fi putut influența rezultatele, precum funcțiile cognitive, gradul de educație al indivizilor și istoricul lor familial.

Jane Wardle, profesoară în cadrul UCL și coautoare a studiului a concluzionat: „Deprinderi precum persistența, conștiinciozitatea și controlul sunt importante în prima parte a vieții. Rezultatele noastre sugerează că promovarea și menținerea acestor atribute la viața adultă ar putea fi relevante pentru sănătatea și bunăstarea la vârste înaintate. Această lucrare deschide căile către explorarea modurilor în care o varietate de deprinderi de viață ar putea fi sporite în cazul persoanelor în vârstă în vederea îmbunătățirii stării de sănătate, a bunăstării și a funcției sociale în ultimele stadii de viață”.

Studiul a fost publicat în jurnalul „PNAS”.