TULPINA, DEMNITATEA, MĂREȚIA

Am trecut încă o dată malul înapoi din moarte, prin Înviere. Totul a durat cât a fost necesar pentru facerea lumii, de această dată în ziua de odihnă a lui Dumnezeu s-a produs Învierea Fiului, după ce acesta a fost provocat să dea seamă pentru greșelile greșiților lui Dumnezeu.

Din nou am ieșit la lumină, prin lumina luată de la Mormântul Sfânt și împărțită tuturor celor care cred în mântuirea prin rugăciune.

Am ieșit din starea de pioșenie, din starea de meditație impusă, mai ales de nevoia de reculegere, de recalculare a capacităților energetice ale fiecăruia dintre noi, pentru o nouă desprindere de inerțiile care ne absorb și ne plasează din loc în loc pe traseul învățat pe de ros și mai apoi distrus, așa cum se mai distruge scrisoarea care se termină cu ”memorează și arde”!

Am ieșit din Înviere pentru a ne întoarce la obsesiile zile, multiplicate între timp cu alte evoluții greu de anticipat la vremea în care am încercat să respectăm scenariul Săptămânii Patimilor.

Și, iată, înainte de a ciocnii ouăle, fără ca Cleopatra Stratan să iasă în luminile rampei din nou (chiar dacă pe scena politică a țării, încă din joia mare, a început să se cânte ”Ghiță, te-aștept diseară la portiță” ) se vorbește din ce în ce mai aplicat și mai insistent despre un altfel de Ghiță, personajul care este pregătit să arunce stabilitatea politică în aer. Același Sebastian Ghiță, cel care a pus cuțitul la gâtul sistemului, somându-l să recunoască faptele de mare corupție, de care s-a făcut vinovat pe tot parcursul mandatelor prezidențiale ale lui Traian Băsescu. Acesta din urmă începe să se zbată ca peștele pe uscat, recunoscând sau negând afirmația că el a fost ”cel mai informat om din stat” pe când butona interesele țării de la Cotroceni. Atunci când evidențele pe care timpurile au început să le scoată la lumină îi creează probleme din ce în ce ai mari, Traian Băsescu recunoaște că din cel mai informat om din țară (de către serviciile plătite pentru această misiune) a primit doar 10% din ceea ce ar fi trebuit să primească, restul informațiilor  fiindu-i  ascunse. Mai mult, de când Ghiță ”a dat cu secretele de pământ”, demonstrându-și apetența spre a spune totul cu lux de amănunte, chiar din interiorul sistemului, scăpat între timp de sub control, agitația produsă în zona celor care au rămas încă prinși în rotițele date peste cap ale sistemului.

Nu putem să nu ne apropiem de miezul incandescent al timpului, fără ca să ne uităm pe fereastră, dincolo de graniţele țării, acolo unde se fac mari pregătiri de război. NU se ascut săbiile, nu se curăță puşcoacele și țevile de tun. De această dată am reușit înarmarea până-n dinți, cu tot felul de arme din ce în ce mai sofisticate. Chiar dacă pe câmpul de luptă acestea sunt scoase doare pentru a le arăta celorlalți ce mușchi militari avem, în realitate se atacă cu ”arcul și săgeata” atacurilor teroriste, ele fiind de fapt singurele evenimente care ne mențin în stare de alertă, trecând neobservate armele mileniului III, arme cu ajutorul cărora este suficientă o singură lansare pentru a trimite în amintire întreaga Planetă Albastră. De fapt nu se va mai putea vorbi despre amintire, atâta timp cât în aceste condiții riscul cel mai mare ar fi să nu mai rămână nimic din sămânța umană care să fie în stare ”să țină minte”, să poată mai apoi povesti ceea ce s-a întâmplat în calitatea de ”martor ocular”.

Pentru a nu dispera, pentru a nu face atacuri de cord din atâtea surprize, care ni se tot pregătesc, am fost nevoiți să-i inventăm pe Ghiță, Codruța și Klaus, asemenea ”batistei pusă pe țambal”, oferind Înaltei Porți șansa de a-și pregăti strângerea tributului în liniște. Poate că Sebastian Ghiță, prin mărturiile sale, ale cărui scenariu nu avea cum să fie scris doar de el, a deranjat puțin marile cancelarii ale Europei și a trezit interesul unora din moment ce pe piață au început să apară informații de real interes, cel puțin în zona serviciilor secrete de aici și de dincolo de ocean.

Opinia publică este ținută astfel ocupată de această nouă telenovelă, în care Ghiță joacă rolul țăranului, care a auzit de Moș Ion Roată  și care ”o face pe-a prostul” până când a primit dreptul la microfon. Din acel moment Sebastian Ghiță a devenit vocea care ne mototolește așternutul, care aduce coșmarul în patul unora și speranța în patul celorlalți care încep să creadă că ghioceii nu au ce căuta în trupurile noastre, ale acestui popor predispus spre umilință, dar care are forța necesară să fie salcie gânditoare, fără ca aplecarea la pământ să-i fractureze tulpina, demnitatea, măreția. Hristos a Înviat!

ADI CRISTI