O echipă de oameni de știință de la Universitatea Johns Hopkins din Statele Unite a identificat o asociere directă de natură biologică și moleculară între poluarea din atmosferă și anumite simptome nazale, precum rinosinuzita cronică, informează marți UPI.
Cercetări anterioare au evidențiat o legătură între poluarea din atmosferă și inflamația cronică a țesuturilor nazale și din regiunea sinusurilor, însă până în prezent nu au fost descoperite dovezi biologice și moleculare directe ale acesteia.
În cadrul studiului, oamenii de știință au expus 38 de șoareci de 8 săptămâni la aer filtrat sau la aer concentrat din zona Baltimore, cu particule măsurând 2,5 micrometri sau mai puțin, lipsit de majoritatea alergenilor precum praful sau polenul. Particulele aerosolizate erau cu 30-60% mai scăzute decât concentrațiile medii de particule de aceleași dimensiuni din orașe precum New Delhi, Cairo și Beijing.
Șoarecii au fost împărțiți în două grupuri de câte 19 exemplare, aceștia fiind expuși timp de 16 săptămâni fie la aer filtrat, fie la aer poluat, timp de șase ore pe zi, cinci zile pe săptămână.
Spre deosebire de șoarecii care au respirat aer filtrat, cei expuși la aerul poluat aveau mult mai multe celule albe — un semn de inflamație—, printre acestea numărându-se inclusiv celule macrofage, neutrofile și eozinofile, au relevat oamenii de știință.
În plus, rozătoarele expuse la aer poluat aveau de aproape patru ori mai multe celule macrofage prin comparație cu șoarecii care au respirat aer filtrat.
„Am identificat multe dovezi potrivit cărora, în cazul șoarecilor, inhalarea directă a aerului cu impurități cauzează o întrerupere a integrității căilor nazale”, susține într-un comunicat de presă dr. Murray Ramanathan, profesor asociat de otolaringologie la Facultatea de Medicină din cadrul universității amintite. „Menținerea intactă a acestei bariere este esențială pentru protejarea celulelor din țesuturi de iritație sau de infecție din alte surse, inclusiv de polen sau bacterii”, a subliniat acesta.
Studiul a fost publicat în „American Journal of Respiratory Cell and Molecular Biology”.