URMĂTOAREA PAUZĂ PENTRU PATRU POEME DESPE PATRIE

 

Dumnezeu ascuns după perdele

 

Biserica a fost obligată

să nu-și arate crucea

cum nici omului de rând

nu i s-a arătat

rugăciunea decât pe sub masă

 

aveam un Dumnezeu

ascuns după perdele

și îngenuchierea mascată

de iluzoria durere de șale

 

într-o astfel de stare

îngerul păzitor ținea de șase

între două strigături

înspre Cel de Sus

făcându-se astfel voia Lui

de a nu fi uitat

la flacăra

tot timpul aprinsă a credinței

fie și pe vreme de

candelă ascunsă

în spatele fumului gros

de trabuc cubanez

 

Spre cimitir, cu aprobare de la partid

 

Joaca de-a moartea

am luat-o în serios

ne mai având cum

să ne desprindem din cerc

 

muream fără bătaie de clopot

mortul fiind urmat prin oraș

de cernitul convoi

doar cu aprobare de la partid

 

eram cenușii

de parcă cenușa ne-ar fi îmbrăcat

cu haine și cu sânge deopotrivă

 

pe dinafară și pe dinăuntru

eram cenușii

 

și tot ce țineam în mână

devenea cenușiu

de la flori la tăceri

de la zâmbet la lacrimă

până când ne-am spălat pe față

cu aerul rupt de lanurile

în care am fost îngrămădiți

să ne iubim țara

 

fără ca aceasta să aibă habar de noi

iar ei continuau să taie în carne vie

destinele noastre

producând

ștergătoare moi de picioare.

 

Țară îngenunchiată

 

Am avut o țară frumoasă

perfectă și greu de privit

(cum la Soare nu te poți uita)

tot așa nu putea să fie privită în ochi

țara mea

 

un panou frumos colorat

o pictură de Grigorescu

cu carele sale cu boi

și cu țăranca scoasă la pictat

am avut o țară frumoasă…

o pânză în fața cărora

toți chemații căscau gurile

până când vântul

a dat deoparte tabloul

și a lăsat să se vadă

țara îngenuchiată

răpusă, mizeră

țara în care moartea stătea

în fiecare casă

cu toată familia

la masă.

 

Timp fără curgere

 

Era un timp fără curgere

un fel de secunde seci

cum mai cresc boabele de porumb

din prea multă secetă

 

un timp imobil

pierdut în afara clepsidrei

cum se mai pierde inspirația

sau identitatea unui popor

 

era timpul în care am trăit

chiar dacă într-o astfel de vreme

viața nu poate fi decât schimbată

pe singura moarte lentă

aflată la liber în toate cele ce sunt…

 

a fost un timp sângeros

și greu de adus aminte

un fel de rană vie putrezind

în durerile facerii

 

ADI CRISTI