Dumnezeu ascuns după perdele
Biserica a fost obligată
să nu-și arate crucea
cum nici omului de rând
nu i s-a arătat
rugăciunea decât pe sub masă
aveam un Dumnezeu
ascuns după perdele
și îngenuchierea mascată
de iluzoria durere de șale
într-o astfel de stare
îngerul păzitor ținea de șase
între două strigături
înspre Cel de Sus
făcându-se astfel voia Lui
de a nu fi uitat
la flacăra
tot timpul aprinsă a credinței
fie și pe vreme de
candelă ascunsă
în spatele fumului gros
de trabuc cubanez
Spre cimitir, cu aprobare de la partid
Joaca de-a moartea
am luat-o în serios
ne mai având cum
să ne desprindem din cerc
muream fără bătaie de clopot
mortul fiind urmat prin oraș
de cernitul convoi
doar cu aprobare de la partid
eram cenușii
de parcă cenușa ne-ar fi îmbrăcat
cu haine și cu sânge deopotrivă
pe dinafară și pe dinăuntru
eram cenușii
și tot ce țineam în mână
devenea cenușiu
de la flori la tăceri
de la zâmbet la lacrimă
până când ne-am spălat pe față
cu aerul rupt de lanurile
în care am fost îngrămădiți
să ne iubim țara
fără ca aceasta să aibă habar de noi
iar ei continuau să taie în carne vie
destinele noastre
producând
ștergătoare moi de picioare.
Țară îngenunchiată
Am avut o țară frumoasă
perfectă și greu de privit
(cum la Soare nu te poți uita)
tot așa nu putea să fie privită în ochi
țara mea
un panou frumos colorat
o pictură de Grigorescu
cu carele sale cu boi
și cu țăranca scoasă la pictat
am avut o țară frumoasă…
o pânză în fața cărora
toți chemații căscau gurile
până când vântul
a dat deoparte tabloul
și a lăsat să se vadă
țara îngenuchiată
răpusă, mizeră
țara în care moartea stătea
în fiecare casă
cu toată familia
la masă.
Timp fără curgere
Era un timp fără curgere
un fel de secunde seci
cum mai cresc boabele de porumb
din prea multă secetă
un timp imobil
pierdut în afara clepsidrei
cum se mai pierde inspirația
sau identitatea unui popor
era timpul în care am trăit
chiar dacă într-o astfel de vreme
viața nu poate fi decât schimbată
pe singura moarte lentă
aflată la liber în toate cele ce sunt…
a fost un timp sângeros
și greu de adus aminte
un fel de rană vie putrezind
în durerile facerii
ADI CRISTI