Intervențiile chirurgicale nu tratează durerile cronice de genunchi, „blocarea” lor și „trosniturile” resimțite la acest nivel, ori un menisc rupt sau alte probleme asociate cu artrita genunchiului, conform unui grup de experți internaționali, informează Reuters.

În fiecare an, peste două milioane de persoane cu probleme degenerative la genunchi suferă intervenții de chirurgie artroscopică în timpul cărora medicul chirurg inserează în această zonă a corpului o cameră minusculă și utilizează instrumente de dimensiuni reduse pentru a încerca să remedieze ceea nu funcționează corespunzător.

Însă, noile linii directoare publicate în această săptămână în British Medical Journal nu recomandă efectuarea procedurii în cazul tuturor persoanelor diagnosticate cu artrita genunchiului. „Face mai mult rău decât bine”, a atras atenția pentru sursa citată dr. Reed Siemieniuk, conducătorul grupului care a stabilit aceste linii directoare. „Majoritatea pacienților resimt o îmbunătățire după artroscopie, însă în multe cazuri acest lucru este probabil atribuit în mod eronat operației mai degrabă decât cursului natural al afecțiunii, unui efect placebo sau (altor) intervenții, precum analgezicele și exercițiile fizice”, a adăugat acesta.

În plus, procedura este costisitoare — până la 3 miliarde dolari pe an numai în Statee Unite — și există riscul de a resimți efecte adverse, rare însă grave, precum cheaguri de sânge sau infecții, a completat Siemieniuk, care activează la Universitatea McMaster din Hamilton, Ontario, Canada.

Grupul, compus din chirurgi, fizioterapeuți, clinicieni și pacienți, a analizat date de la 13 studii controlate, randomizate, ce au implicat 1.668 de pacienți. Cercetarea a comparat efectele chirurgiei artroscopice cu cele ale tratamentelor clasice, precum exercițiile fizice și analgezicele. De asemenea, au fost analizate 12 studii mai puțin riguroase a aproape două milioane de pacienți care s-au confruntat cu complicații în urma procedurii medicale.

După ce a pus în balanță beneficiile, efectele adverse și urmările, grupul de experți a făcut o „recomandare contra artroscopiei”.

Dovezile au arătat o probabilitate sub 15% de „mici sau foarte mici îmbunătățiri în privința durerilor și funcționării (genunchiului)” în urma procedurii, îmbunătățiri care, foarte posibil, se vor menține maximum un an, au notat membrii grupului. Aceștia au considerat că este mai important de evitat limitările postoperatorii, precum durerile, umflăturile și restricțiile privind activitatea fizică, ca și riscul de efecte adverse.

„Durerea cronică de genunchi poate fi incredibil de frustrantă — atât pentru persoana care o trăiește cât și pentru medici”, a declarat Siemieniuk. „Problema este că nici una dintre opțiunile curente nu vindecă durerea. Majoritatea oamenilor vor continua să resimtă durere și după pierderea din greutate, fizioterapie și analgezice. Și intervenția chirurgicală de înlocuire a genunchiului are limitări importante și ar trebui întârziată cât de mult posibil. Așa că nu este nici o surpriză că mulți și-au pus speranțele în chirurgia artroscopică a genunchiului”, a completat el adăugând că „nimeni, sau aproape nimeni, nu va mai dori această operație dacă va înțelege dovezile”.

Siemieniuk îi sfătuiește pe cei care se confruntă cu dureri de genunchi să „își dubleze eforturile către lucrurile despre care știm cum funcționează — spre exemplu, pierderea din greutate și fizioterapia”. De asemenea, el a recomandat consultarea medicului pentru găsirea unro strategii de „reducere a stresului fizic asupra genunchiului, care exacerbează durerea”, a mai spus el.

Dr. Joseph Bosco, vicepreședinte în cadrul Langone Orthopedics din New York University a declarat pentru Reuters că este de acord „în general” cu aceste descoperiri și că susține majoritatea concluziilor. „Singura problemă este că în studiul cu cea mai puternică dovadă grupul operativ nu a făcut fizioterapie”, a spus acesta. „Acest lucru nu vine în concordanță cu modul în care noi tratăm pacienții. Aproape toți urmează fizioterapie după artroscopiile de genunchi”, a completat el.

„Injecțiile cu cortizon, fizioterapia și medicamentele anti-inflamatoare funcționează la fel de bine sau mai bine decât operația în cazul majorității rupturilor de menisc degenerative”, a mai spus Bosco, care nu a fost implicat în dezvoltarea liniilor directoare. Acesta a adăugat, însă, că un mic grup de persoane „care manifestă simptome mecanice, dureri locale și instalarea bruscă a neplăcerilor vor beneficia, așadar nu este potrivită o recomandare generală împotriva tuturor intervențiilor chirurgicale pentru rupturile de menisc degenerative”, a mai spus Bosco.