A treia zi a Festivalului Internațional ”Poezia la Iași”, ediția a IV-a, a dat voie poeziei să-și recâștige gravitatea și profunzimea care a consacrat-o ca fiind componenta principală a creație universale.
Recitalurile susținute de Radu Florescu, Ioana Diaconescu, Mircea Pop (Germania) și Nichita Danilov au reușit să refacă imaginea poeziei eliberată de spectacol și redată meditație și mai ales pătrunselor gânduri de către veșnice.
Această stare de imponderabilitate, care a reușit să ne smulgă din gravitația faptelor cotidiene a fost prelungită de cele două recitaluri extraordinare care au urmat, recitaluri susținute de Adrian Popescu, poet semnificativ al literaturii române contemporane și de către Josep Maria Sala-Valldeura, unul dintre cei mai mari poeți catalani, ai unei Spanii în care spiritul naționalist nu este unul mai mult sau mai puțin ponderat dar care păstrează în echilibru stabil unitatea Spaniei de decenii.
La liceul Agricol, alături de mine s-au deplasat poeții Mircea Dinescu, Marco Lucchesi, Nichita Danilov, Weronika Lewandowska, Gabriel Chifu, Nichita Danilov, Radu Andreiescu, Vasile Burlui.
Din ”Cu Patria în brațe” am lecturat următoarele poeme:
Dragostea de țară nu te invită în pat
Fiecare își are iubita pe care și-o alege
și dragostea pe care o merită
nu tot timpul ce ai ales
este și ceea ce ai fi meritat să primești
dragostea de țară nu te invită în pat
și nici nu-ți face copii
este o dragoste dezinteresată
în care tu ești cel care dă
doar pentru ca țara să se simtă bine.
Pe când te iubeam
nu era nimeni prin împrejurimi
să vadă cum se tulbură cerul
și lacul cum seacă
nici pădurea în flăcări
nu avea cine să o observe
sau muntele de sare cum devenea
câmpie întinsă
sub trupurile noastre
totul se consuma în tăcerea ochilor închiși
eu te iubeam cu ochii închiși
și tu mă iubeai cu ochii închiși
doar iubirea încerca să ne privească în față
și să ne facă atenți:
– Deschide-ți ochii!
Nu vedeți cum călcați în picioare
mirosul florile de tei
și bălțile de după ploaie
în timp ce din rostogolire
apare în miez de noapte
curcubeul ?
Era doar o fantezie erotică
a cerului ieșit de sub ploaie
în timp ce noi ne iubeam
cu ochii închiși.
Patria mea
m-ai prins cu patria în brațe
pe când mă furișam
în mansardă
acolo unde țineam albumul cu amintiri
compromițătoare
pentru vremurile de atunci
eram întins pe canapea
cu patria în brațe
simțindu-i relieful cum mă răscolește
și apele cum mă inundă
de atâtea emoții subînțelese
pe când tu urcai scara
strigându-mi:
– Scoate curva din casă!
Până când ți-ai dat seama că
Patria stătea în brațele mele
cum mai poate sta o icoană
sau cum harta țării cobora pe perete
asemenea mioarelor de la munte
ducându-ne țara la iernat.
m-ai prins cu patria în brațe
pe când
mă așteptai să vin sub ceasul
din Piața Unirii
să te țin pe tine în brațe
patria mea cu coapse și sâni
patria mea cu văi și cu munți.
ADI CRISTI