24:ORE Cotidianul 24:ORE Iasi
Imposibil de înțeles este acest Liviu Dragnea, cel care pozează în chip de neprihănită, chiar dacă cotoarele biletelor vorbesc despre un cu totul alt statut al liderului PSD. Calm, detașat, cu zâmbetul înghețat sau fluid pe buze (încăpățânându-se să rămână sub formă de steluță strălucitoare, la colțul unde se împreunează buzele), Liviu Dragnea se prezintă a fi monumentul de echilibru planetar, la care vin delegații din toate colțurile lumii să ia calm, virtute și de restul senectute! Teleormăneanul este greu de ucis, dacă prin ”a ucide” înțelegem punerea pumnului în gură, reducerea la tăcere și mai ales la inactivitate. Istoria faptelor sale ne dă de gândit că un astfel de pochemon este, într-adevăr, greu de ucis, chiar și fără de Bombonica, femeia ținută multă vreme în spatele său, atunci când gândul măririi nu-i dădea pace, confirmând zicerea că în spatele unui bărbat puternic există o femeie puternică. Acum când bărbatul a devenit ceea ce visa să devină, femeia nu mai contează sau așa a crezut și liderul PSD, intrând într-o sarabandă specifică celor infestați de putere, când, cu sau fără voia lor, încep să-și facă curățenie prin agoniseală, mizând din ce în ce mai mult pe conceptul tinerețe fără bătrânețe sau doar cu bătrânețea lor, în timp ce, în locul chinuitelor femei cu trupurile fleşcăite, să pună invariabil ”carne fragedă și tânără”, asemenea fântânilor cu apă vie.
Acest subiect poate fi o invitație la o cercetare științifică, din zona psihologiei clasei conducătoare, a acelor personaje care primesc să respire acel aer rarefiat al înălțimilor funcției în care ei ajung să-și gestioneze singurătatea, pentru a decide în numele celor mulți. Cu cât decizia lor privește un număr cât mai mare de oameni, cu atât responsabilitatea îi umflă ca pe niște baloane, destinate călătoriilor spațiale, călătorii în care ei se consideră (uneori pe bună dreptate) adevărații creatori, din ce în ce mai aproape, în această lume efemeră, totuși, de prerogativele lui Dumnezeu.
Liviu Dragnea nu poate fi folosit sub forma numitorului comun, care ne poate simplifica viața și înțelegerea, atâta timp cât primitivismul său se subordonează regulilor numerelor prime, divizibile doar prin ele însele. Avem astfel parte de o imprevizibilă stabilitate, asemenea unui sol stâncos dat, fără nici o altă intervenție exterioară, de genul nevoii de a construi o stâncă în mijlocul câmpiei.
În spatele acestei pretinse stabilități se află acel Călcâi a lui Achile, de această dată săpat în structura stâncii, care nu este de granit, așa cum eram invitați să credem, ci pur și simplu se dovedește a fi de calcar, material imposibil de susținut construcţia la care Liviu Dragnea, de exemplu, ne invită să fim parte!
Este incredibil de păgubos pentru țară, acest joc ”de-a profesorul și elevul” propus să fie pus în scenă de Guvernul Grindeanu, care, la șase luni de prestație, este scos la tablă să de-a explicații, să-și prezinte urechile și perciunii la ”dreapta și necesara corecție”, care să preceadă șutului în fund, acest pas înainte pe care Liviu Dragnea s-a gândit să-l facă, evident cu bucile altuia, în cazul de față ale lui Sorin Grindeanu.
Într-adevăr, ”ca la noi la nimeni”! Doar în spațiul sudist al țării, pe malurile Dâmboviței, se pot articula astfel de momente penibile, pentru inteligența umană, în care partidul de guvernământ, de poate citi PSD, să-și faulteze propriul guvern, mai abitir decât o face opoziția parlamentară. Este ca și cum Liviu Dragnea a decis să fie mai mult decât Il Capo dei Capi, arondându-și de unul singur și rolul opoziției. El centrează, tot el dă cu capul și tot el apără în poarta adversă. Acesta este noul model de politician scăpat în păpușoi, așa cum se mai scapă animalele în lanul de porumb, în partea de sud a țării!
De fapt noi am ajuns să ne legăm la ap și atunci când nu ne doare, doar pentru a arăta celor de prin împrejurimile noastre ce frumoasă basma am primit în dar! Normal ar fi, într-o astfel de încercare de management politic, făcută public, adusă în fața camerelor de luat vederi, deci a opiniei publice, ca Liviu Dragnea să-și dea demisia, odată cu demisia Guvernului Grindeanu, căci el este cel care a construit guvernul, el este vinovatul, cel puțin moral, în a-l desemna pe Sorin Grindeanu și pe miniștri cabinetului său ca fiind Guvernul PSD-ALDE.
Este timpul să avem răspunderea asumării faptelor, astfel încât, fiecare să înțeleagă că unei demnități îi corespunde, în primul rând, responsabilitatea de a da seamă pentru faptele comise în numele acesteia. Liviu Dragnea ar trebui să constate că jocul pe care îl face el, în numele PSD, este cu atât mai periculos cu cât un elefant cu ochii roșii încearcă să se ascundă în cireș.
ADI CRISTI
