24:ORE Cotidianul 24:ORE Iasi
Întinde mâna să-mi atingi bucata de cer
rămasă încă deschisă în ochii mei împietriți
Am păstrat pentru tine
(prizonierul ochiului meu)
chipul acela de copil uimit
care nu înțelegea de ce stau întins
caraghios
în mijlocul drumului
cu trupul contorsionat asemenea acrobaților
care au ratat saltul mortal
Poate de aceea ai început să aplauzi
sau să-mi dai palme
bănuind că astfel mă vei trezi
mă vei mișca pe trotuar
cel puțin
acolo unde era și o păpuşă rănită
din care sângele se prelingea…
sau poate sângele era al fetiței
prăbușită
pur și simplu ca o stea
din această noapte neagră și hidoasă
cum se mai poate prăbuși
un om secerat din picioare
de rafala aceea care nu s-a dovedit a fi
o străfulgerare
decât dacă ar fi avut legătură directă
cu arma descărcată în plin
Păstrează-mă cum ai păstra o amintire
și grijă ai să nu uit cum mă cheamă
și de ce am ieșit din casă
când am auzit țipete și strigăte de ajutor
căci nu puteam să rămân prizonierul fricii
când lumea
fără să mă cunoască
fără să o cunosc
avea nevoie de mine
dar cine nu ar fi ieșit în stradă
cine nu s-ar fi trezit din morți
atunci când
moartea devenise sălbatică și nesătulă
eu am ieșit din mine
să-ți apăr peticul acela de cer
rămas luminos și ferit
de ghearele
sângerândului pogrom
această rană deschisă
cum mai rămâne ușa holului
ce trece de la mine spre tine
de la tine spre cel care va veni
de la cel care va veni la cel care
încă se mai gândește
dacă se va mai naște sau nu
mai sângerează amintirea trenului
”ce încă mai trece prin gara Pașcani”.
ADI CRISTI
