Consumul nelimitat al așa-numitelor „grăsimi bune”, precum cele care se regăsesc în uleiul de măsline și avocado, poate declanșa apariția bolii ficatului gras, un factor de risc pentru tulburări metabolice precum diabetul de tip 2 și hipertensiunea, indică un studiu realizat recent pe șoareci, citat de Xinhua.

„Există de ceva vreme în acest domeniu convingerea potrivit căreia grăsimea saturată este dăunătoare pentru ficat”, a declarat Caroline C. Duwaerts, specialistă la „Liver Center”, în cadrul Universității San Francisco din California (UCSF), autoarea principală a cercetării publicată în „Cellular and Molecular Gastroenterology and Hepatology”.

Duwaerts și colegii săi au studiat rolul diferiților nutrienți în dezvoltarea bolii ficatului gras, un proiect în derulare la laboratorul lui Jacquelyn Maher, directoare a „Liver Center”.

Oamenii de știință au asociat o grăsime, saturată sau mononesaturată, cu un carbohidrat — zaharoză sau amidon — pentru a obține patru tipuri diferite de diete bogate în calorii. Acestea erau alcătuite din circa 40% carbohidrați, 40% grăsimi și 20% proteine, un raport asemănător cu alimentația comună din Statele Unite.

Fiecare tip de dietă experimentală a fost administrat câte unui grup alcătuit din zece șoareci, timp de șase luni, rezultatele fiind comparate cu cele înregistrate la animalele care au primit hrană normală pentru rozătoare, care este mult mai săracă în grăsimi.

În urma studiului, toți șoarecii care au beneficiat de dietele experimentale și au putut mânca atât cât au dorit au devenit obezi până la finalul celor șase luni și toți au dezvoltat, într-o anumită măsură, boala ficatului gras.

Spre surprinderea oamenilor de știință, șoarecii care au primit dieta pe bază de amidon cu grăsimi mononesaturate a prezentat cel mai grav risc de boală, acumulând 40% mai multă grăsime în ficat decât rozătoarele din celelalte trei grupuri. Organele lor s-au umflat din cauza greutății excesive și, studiate la microscop, păreau pline cu globule de grăsime.

Cercetătorii au observat de asemenea că acești șoareci au pierdut din stratul de grăsime din jurul gonadelor, o regiune a corpului în care se acumulează în mod obișnuit grăsimea. Când oamenii de știință au examinat acest țesut visceral adipos au constatat un grad neobișnuit de dispariție a celulelor grase periculoase și a semnelor de inflamație. Ei presupun că dieta pe bază de amidon cu grăsimi mononesaturate induce cumva transportul grăsimii din aceste zone către ficat, la o rată neobișnuit de mare, contribuind la îngrășarea acestui organ.

Recunoscând că în acest moment nu se cunoaște de ce asocierea amidonului cu grăsimile mononsaturate pare să exacerbeze îngrășarea ficatului, Duwaerts intenționează să cerceteze mai departe modul în care alimentația provoacă acest transfer de grăsime.

„O calorie nu este o simplă calorie”, notează ea în comunicatul de presă al UCSF. „Este foarte important din ce este ea formată”, a precizat cercetătoarea.

Puțin ulei de măsline picurat în salată este benefic, însă obiceiul zilnic de a „îneca” pastele în ulei ar putea cauza preocupări, susține Duwaerts.

În opinia sa, totul ține de proporții. „Întotdeauna privesc înapoi, la ce mi s-a pus pe vremea când eram copil — totul cu moderație”, a subliniat ea, conform sursei citate.