România are gradul cel mai mare de instabilitate ministerială, urmată la mare distanță de Polonia și Italia – este principala concluzie a unui studiu publicat luni de Centrul pentru promovarea Participării și Democrației (CPD) din cadrul Școlii Naționale de Studii Politice și Administrative.

Potrivit unui comunicat transmis AGERPRES de SNSPA, Centrul pentru promovarea Participării și Democrației a lansat recent o analiză a gradului de stabilitate guvernamentală în cazul unor state democratice din UE, iar cifrele arată de ce România are una dintre cele mai ridicate instabilități guvernamentale europene în ultimii 27 de ani.

În cadrul analizei au fost sintetizate date publice din 9 state (România, Germania, Marea Britanie, Franța, Italia, Spania, Bulgaria, Polonia, Ungaria), în legătură cu guvernul central/ federal și cu 6 ministere centrale/ federale (Educație, Sănătate, Apărare, Afaceri Externe, Afaceri Interne, Transporturi), iar scopul analizei este să verifice nivelul de incertitudine și de instabilitate ministerială, măsurabil prin numărul de persoane care au ocupat postul de prim-ministru, respectiv de ministru pentru un domeniu.

Schimbările guvernamentale/ ministeriale foarte dese din România (prin remanieri sau diverse forme de crize politice) indică un simptom mai larg, care a ajuns să fie o caracteristică a guvernelor românești — prin comparație atât cu state occidentale cu democrații consolidate (Germania, Marea Britanie, Franța, Italia, Spania), dar și cu state din Europa de Est, cu democrații tinere, aparent similare cu România (Bulgaria, Polonia, Ungaria), se arată în comunicatul SNSPA.

În toate cele șase domenii analizate, România a schimbat din 1990 până în prezent aproximativ 150 de miniștri, de trei ori mai mulți decât Germania, relevă studiul realizat de Centrul pentru promovarea Participării și Democrației.

De asemenea, a rezultat faptul că alte state democratice occidentale au mult mai multă stabilitate guvernamentală, Germania aflându-se la polul opus României.

Mai mult, potrivit studiului CPD, instabilitatea guvernamentală în România crește în timp — din 2010 avem o creștere a instabilității (comparativ cu anii ’90 sau 2000), fără legătură cu numărul de guverne.

Totodată, analiza arată că sunt domenii în care instabilitatea ministerială s-a accentuat în ultima perioadă (2010 — 2017).

Potrivit Centrului pentru promovarea Participării și Democrației, în ultima decadă, Educația a cunoscut o creștere importantă a instabilității, la nivelul conducerii ministerului de resort, comparativ cu decadele anterioare (1990 — 1999, 2000 — 2009).

Comparativ cu alte state, la un număr similar de premieri, România a schimbat mult mai des miniștrii. Dar chiar și la numărul total de premieri, există instabilitate în România, câtă vreme doar trei dintre aceștia au avut un mandat întreg (din totalul de 14), se mai arată în studiul CPD.

Cea mai mare instabilitate ministerială se înregistrează la Sănătate și la Transporturi, unde s-au succedat 25 de miniștri în 27 de ani, urmate de Educație și Afaceri Interne, fiecare cu câte 24 de miniștri, se mai arată în analiza realizată de CPD. Zona de Apărare are mai multă stabilitate în România în prezent, față de anii ’90, la fel și zona Afacerilor Externe, relevă studiul Centrului pentru promovarea Participării și Democrației.

Potrivit CPD, Germania are cea mai mare stabilitate ministerială, împreună cu Marea Britanie, iar Franța, deși are număr mare de premieri, nu are schimbări foarte multe la nivel de miniștri — ceea ce creează mai multă stabilitate.

Rezistența/ „speranța de viață” în mandat a unui ministru, în România, este în medie de aproximativ un an de zile, aceasta fiind cea mai scurtă durată a unui mandat pentru un ministru, raportat la celelalte țări analizate de CPD, care dă ca exemplu Germania, unde un ministru rezistă aproximativ trei ani în funcție — ceea ce oferă o mai mare stabilitate.

„Datele pot și trebuie să fie aprofundate, chiar și pe alte domenii, pentru a vedea în ce măsură pattern-ul identificat se susține. De asemenea, trebuie să analizăm cauzele care au condus la acest model politic în România și elementele care ar putea să imprime o mai mare coerență a actului de guvernare”, conchide SNSPA în comunicatul citat.