AUGUSTUL AUGUST

Am trecut și de Adormirea Maicii Domnului, cu evlavie și bună creștere, din partea drept credincioșilor ajunși la slujba bisericească cu simplitatea și curățenia omului zidit în iubirea dumnezeiască. Printre aceștia, într-un vizibil voit anonimat, s-au mai văzut și câteva chipuri de politicieni ancorați în puterea de azi, ca și cum am primi pe sub ușă felicitarea de  ”nu mă uita, sunt cu tine, ai grijă de viața ce va urma”.

Nu putem ignora faptul că, oricât de multe evenimente reale sau create de nevoia stringentă de breaking news-uri  pentru televiziunilor de știri, suntem în plină vacanță estivală, chiar și liderii politici nu se mai ascund după bilețelele lipite de ușă, cu ”Vin imediat”, declarând că și guvernanții sunt oameni, au și ei dreptul la odihnă, așa cum ITM-urile din țară sunt cu ochii pe toți agenții economici, luându-le la puricat respectarea programărilor cu concediile de odihnă. Conform legii, nici un concediu luat part time nu poate fi mai mic de zece zile, din cele 25 de zile cât îți acordă legea ca timp de odihnă, de ”reîncărcare a bateriilor”, după 11 luni de muncă. astfel încât randamentul să fie maxim posibil.

August din totdeauna a fost luna concediilor de odihnă ale conducătorilor, chiar dacă, în capitalismul imperialist putred și dușmănos, privind de ”grija față de om”,aceeași lună era folosită de toți salariații firmelor, considerându-se că nu poate lucra performant capul fără mâini și nici mâinile fără cap, drept pentru care, se pleca masiv în concediu în luna august, în firmă rămânând la lucru doar specialiștii care asigurau revizia utilajelor sau punerea în funcțiune a noilor capacități de producție.

Într-o societate normală nu se face diferențierea între cel care deține fabrica și cel care lucrează ca salariat în acea fabrică. Toți își respectă poziția pentru care fiecare câștigă după contribuția pe care o are la realizarea plus valorii, plus valoare ce reprezintă de fapt sursa câștigurilor acelei firme. Nimeni nu dă bani nemunciți, nimeni nu se lasă sensibilizat de mâinile întinse, de poveștile de altfel emoționante cu familii cu mulți copii cărora nu le ajunge câștigul salarial. Fără a fi considerați inumani, insensibili, vampiri care sug sângele poporului patronii acestor firme nu se simt responsabili de protecția socială a celor care lucrează și primesc bani doar pentru ceea ce lucrează în firmă. Statul este cel care își asumă protecția socială, dacă se definește a fi un stat social, cum este și România, dar care nu ia în seamă aceste nevoi reale ale cetățenilor săi. Firesc ar fi ca toți cetățenii să fie considerați egali de statul pe care fiecare îl întreține, îl alimentează cu bani proveniți din taxele și impozitele adunate de la toți și de la salariații firmelor cu capital de stat, dar și de la firmele cu capital privat. Așa cum sunt universitățile private care nu primesc nici un leu de la stat, tot așa sunt și salariații firmelor private care nu primesc nici un ajutor social de la stat.

Trebuie să sesizăm această majoră nedreptate ce a produs deja o falie profundă între cei de la stat și cei de la privat.

Dar, nu ar fi cuviincios să ne ocupăm vacanța estivală cu astfel de probleme serioase, când responsabilii dezastrului mai sus comentat stau ”cu burta la soare” sau pur și simplu sunt dați dispăruți pe toate GPS-urile lumii, cum ar fi de exemplul școală Liviu Dragnea acest ”electron vagabond” pe care nu ai cum să-l depistezi nici în timp real, dar nici în timp ireal.

Astăzi televiziunile de știri tot încearcă să ne mențină interesul pe fondul unor evenimente mai mult create în laboratoarele manipulării, acolo unde se nasc știrile de breaking news, care prin limbaj încearcă să fie ”bomba” care ar trebui să ne impresioneze, chiar dacă în fond nu este altceva decât o știre fâsâită, o altercație între un medic beat criță și doi polițiști zeloși, cu o soție isterică, în neputința ei de a-și liniști jumătatea, care se agăţa de unul din oamenii legii, asemenea globurilor în pomul de Crăciun.

Nu avem voie să nu recunoaștem că luna august este o luă forțată, o lună în care mass media este obligată, pentru a-și conserva telespectatorii, ascultătorii sau cititorii, să execute tot felul de salturi mortale, care mai de care mai spectaculoase, mai șocant, chiar dacă pe fond ceea ce scoate în evidență nu sunt decât niște făcături sau povești reîncălzite și vândute din nou ca gesturi senzaționale. Ce a mai spus Klaus Iohannis, de exemplu, dar nu pe plaja prezidențială de la Neptun, ci din timpul bătăliilor aproape uitate din campania electorală și așa mai departe.

Suntem în luna august, lună în care România și-a dat de mai multe ori examenul de maturitate, dar și pe cel de obediență față de acel regim ce s-a dovedit a fi la fel de criminal ca și regimul fascist. Augustul august cu genunchii așezați pe coji de nucă.

ADI CRISTI