Aș fi preferat să rămânem în spațiul poeziei, atât de revigorantă în zilele caniculare, de vacanță estivală, când răcoarea unei seri toride te provoacă la meditație, dar mai ales la poezie. Poate nu ne dăm seama cât de mult avem nevoie de tandrețe, de sensibilitate, de acel gen de îmbrățișare în care încercăm să dăruim iubire și stabilitate, într-o lume din ce în ce mai mârșavă, din ce în ce mai mizerabilă și mai nesigură, spațiul în care moarte își face singură legile, mai ales că, în astfel de situații, legea supremă este nerespectarea legilor.
Am fost nevoit să părăsesc proiectul poeziei, sper pentru o scurtă perioadă de timp, căci ”la ziar ca la ziar”, nu tu decizi sumarul, ci trebui să accepți faptul că ești la dispoziția evenimentelor. Nu poți să ții editorialul într-un cotidian, ignorând esența acestui gen publicistic, evenimentul zilei, Or, evenimentul care scurtcircuitează firescul unei zile nu poate fi altul decât cel circumscris atacului terorist, din ce în ce mai multiplicat în toate colțurile lumii, dar mai cu seamă în țările unei Europe din ce în ce mai dezbinată.
Într-o astfel de conjunctură am fost nevoit să-mi amân poemele de vacanță, pentru a reveni în linia întâi a comentariilor jurnalistice, acolo unde de 28 de ani nu v-am părăsit niciodată la ”bine și la rău”.
Astfel, suntem nevoiți să comentăm ultimele atacuri teroriste, din Spania (Barcelona -14 morți și 130 de răniți; Cambrilos – 1 mort și câțiva rănți), Finlanda (Tuku – doi morți și opt răniți), Germania (Wuppertal – un mort), Rusia ( Surput – opt răniți), SUA (Charlottesville – mai multe victime la o manifestare neo-nazistă) Această invazie de nestăvilit a terorismului islamic, în general, ar trebui să motiveze afirmațiile președintelui SUA, Donald Trump, rostite în stilul său caracteristic, de politician lipsit de delicatețe și diplomație, un fel de ”om din popor” care spune ceea ce inima îi cere, mai mut decât i-ar cere creierul, dacă ar fi în stare să o facă.
Președintele SUA se pronunță pentru o atitudine lipsită de garantarea drepturilor omului față de cei care omoară doar ca să omoare, intrând cu dube în mulțimile de oameni pașnici sau înjunghiind oameni care merg pur și simplu pe stradă. Pentru aceștia Donald Trump solicită să nu li se mai acorde șanse egale la judecată sau la viață, provocând una dintre cele mai directe strategii la răzbunare, amintind de ochi pentru ochi, dinte pentru dinte. Astfel președintele american îl readuce în memorie pe generalul John J. Pershing, cel care la începutul secolului XX a reușit să eradicheze terorismul musulman, printr-o acțiune pe cât de eficientă, pe atât de ”inumană”. Teroriștii islamici erau împușcați cu gloanțe spălate în sânge de porc, pentru ca mai apoi cadavrele acestora să fie învelite în piei de porc și îngropate. Acest atac macabru la adresa islamiștilor, care le lua pur și simplu speranța ca pe lumea cealaltă vor fi răsplătiți, pentru jihadul produs în lumea păcătoșilor, cu zeci de fecioare și cu o viață lipsită de griji în Paradis, a reușit să stopeze actele de terorism produce de musulmani pentru aproape patru decenii. Într-o astfel de ”ținută” nici un musulman nu a mai prins Paradisul!
Evident că, unor astfel de strategii primitive, se vor găsi și oameni în care primează legea și respectarea drepturilor cetățenești, chiar dacă acești oameni sunt criminali fără scrupule, sunt hipnotizați de preceptele religioase deformate și potrivite în a se suprapune peste ura și setea de răzbunare a conducătorilor mișcării teroriste. Au ales astăzi cu predilecție Spania pentru a semăna moarte și spaimă cu o insistență mai mare în ultimul timp, decât în Anglia sau Franța de exemplu, ”descoperind” că această țară este ”țara strămoşilor noștri și Allah dorește să o eliberăm” (sic!) Dar, spun miloșii mileniului III, ”sunt și ei oameni”! Cu cât vor fi din ce în ce mai multe atacuri, cu atât teroriștii vor fi din ce în ce mai puțin oameni, ajungând să fie confundați cu fiarele sălbatice, care trebuie stârpite, existând riscul unor altfel de revolte, de această dată a militanților protecției animalelor.
Nici Sfântul Părinte nu avea cum să-și păstreze neutralitatea, ieșind din espectativă cu un mesaj fără echivoc: ”Fie ca violența orbească a terorismului să nu-și mai găsească loc în această lume”.
De mai bine de 15 ani lumea este pur și simplu atacată de acești descreierați ai morții, care își motivează acțiunile barbare, punându-le în slujba lui Allah. Pornind din Orientul Mijlociu și cel Apropiat, iată că, în ultimii ani invocați, terorismul a cuprins întreaga planetă, ceea ce ar trebui să ne dea de gândit la modul serios. Suntem responsabili cu găsirea unor soluții care să-i trezească pe teroriști la realitate, chiar înainte ca aceștia să pună mâna pe o armă, oferindu-le în această lume șansa de a fi luați în seamă, de a fi întrebați dacă le este foame sau sete, dacă au nevoie de ceea ce poate avea nevoie un om normal, pentru a-și construi singur o viață pe care să o trăiască nu în ură și răzbunare ci în iubire pentru Allah, în cazul lor. Este timpul ca soluțiile de care ne sunt datori conducătorii lumii să-i obișnuiască pe acești tineri nu cu moartea, ci cu șansa lor de a-și valorifica viața pentru semenii lor și nu de a și-o sacrifica pentru iluzie grotescă a zecilor de fecioare care îi așteaptă în Paradis.
ADI CRISTI